Toate omizile devin fluturi în
același mod. Hai să ne gândim la fluturele numit Coada Rândunicii! Acest
fluture frumos își depune ouăle pe dosul frunzei unei plante hrănitoare. După
vreo zece zile, aceste ouă se transformă în niște amuzante, înțepătoare omizi,
ce pot fi albe, negre sau portocalii.
Acest soi de omidă mănâncă mereu
din frunza pe care stă. Când devine prea mare pentru pielea-i țepoasă, se
așează pe o frunză, își toarce o mătase pe care se întinde. În timp ce se
odihnește, pielea de pe spate i se desprinde. Acum este cu totul altă omidă: moale
și netedă. Este de un verde strălucitor cu dungi negre și pete galbene. Această
nouă omidă mănâncă până când se face lungă de vreo 5 cm. Ea își găsește un loc
adăpostit – poate dunga de jos a unei scânduri de gard – și își țese o mică
pungă de dormit. Aici atârnă, adormită, timp de mai multe luni. Punga de
dormit, gogoașa, este galben-maronie, și seamănă foarte mult cu scândura din
gard, așa că niciun dușman n-o poate găsi.
În timp ce omida, care se numește
acum vierme, doarme, insecta dinăuntru se tot schimbă. Într-o zi caldă de
primăvară, punga se sparge și iese afară o masă umedă și mototolită de ceva ce
pare catifea. Acest obiect ciudat atârnă moale pe scândura de gard timp de
câteva minute. Curând, aripile se usucă și un fluture frumos zboară în lumina
caldă a soarelui. Aripile fluturelui sunt de un negru catifelat, cu o nuanță de
galben, albastru și portocaliu. Înainte de a muri, el va depune mai multe ouă,
ca să facă mai multe omizi, care la rândul lor vor deveni noi fluturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu