M-am săturat de alergat!

   Când Petru a venit acasă de la școală, mama i-a spus:

   - Petru, lasă-ți ghiozdanul aici și fugi până la brutărie și adu o pâine.

   Lui Petru nu-i convenea această sarcină. De fapt, ar fi vrut să-și facă repede un sandwich și să plece imediat la joacă.

   Petru și-a lăsă ghiozdanul pe dușumea. Era nervos.

   „M-am săturat de alergat!” a mormăit el, când a luat banii din mâna mamei și a pornit-o în fugă spre brutărie.

   Ajungând în hol, a dat frâu liber supărării sale: „Întotdeauna când îmi propun ceva, trebuie să dau o mână de ajutor. Și mama ar fi putut aduce pâinea!”

   Brutăria era pe partea cealaltă, deci Petru trebuia să traverseze drumul. De obicei evita mașinile și motoretele care treceau. De obicei, când nu era atât de nervos…

   Petru nu ajunsese încă la mijlocul străzii, când a trecut prin fața unei mașini. Șoferul a frânat imediat, dar nenorocirea n-a putut fi evitată. Petru era acum întins pe șosea și avea o rană mare la cap care sângera.

   Salvarea a venit imediat. Petru a fost dus la spital și a rămas acolo patru săptămâni.

   În aceste patru săptămâni l-am vizitat deseori pe Petru. Întotdeauna avea pe dulăpiorul de lângă patul său un buchet proaspăt de flori.

   - Cine îți aduce mereu aceste flori frumoase? l-am întrebat odată.

   - Mama, draga mea mamă, a răspuns Petru. Mi-a povestit cu drag că mama lui vine zilnic să-l viziteze. Tatăl nu avea așa mult timp, din nefericire, dar totuși venea și el câteodată cu mama și îl vizitau împreună.

   - De fapt, accidentul nici n-ar fi trebuit să aibă loc, s spus Petru. Dacă n-aș fi fost atât de supărat pe mama!