Puffy

 

   Suzi avea pe patul ei o întreagă grădină zoologică formată din animale de pluș. Dar într-o seară, când a vrut să pună la culcare animalele, a lipsit cățelușul Puffy. Ea l-a căutat peste tot, dar nu l-a putut găsi în camera ei întunecată. În cele din urmă, i-a spus mamei:

   - Mamă, nu îl găsesc pe Puffy! Poate l-am pierdut pe afară... oh, sărmanul meu Puffy!

   Mama ei a mângâiat-o:

   - Sunt sigură că îl vom găsi pe Puffy. Du-te acum la culcare, îl căutăm mâine! De ce nu Îl rogi pe Dumnezeu să te ajute?

   Au trecut câteva zile, dar Suzi nu l-a găsit pe Puffy. Ea era foarte, foarte tristă.

   Într-o zi, când mama a făcut curățenie în camera lui Suzi, a strigat:

   - Suzi! Uite ce am găsit! – În spatele patului, Suzi l-a găsit pe Puffy plin de praf.

   - Oh, Puffy, spuse ea, ce faci aici? Mi-a fost așa de teamă că te-am pierdut. Ea îl scoase pe Puffy de după pat și îl curăță cu multă grijă de tot praful.

   Suzi și celelalte animale de pluș au fost foarte bucuroase că Puffy era din nou printre ele.

 

   Așa cum a fost Puffy, sunt toți oamenii: „plini de praf”. De fiecare dată când faci ceva rău, cum ar fi să minți sau să iei ceva ce nu îți aparține (Dumnezeu numește aceasta păcat), te umpli cu mai mult „praf” (=păcate). Dar problema este că nu te poți curăța singur, așa cum ștergi praful de pe o etajeră sau așa cum l-a curățat Suzi pe Puffy. Numai Isus poate să facă aceasta și El este foarte trist când oamenii sunt pierduți în păcat. Spune-i lui Isus: „Isuse, eu sunt așa de plin de praf (=păcate), îmi pare rău că am păcătuit și doresc să fiu iarăși curat.” Atunci, El îndepărtează „praful” și îți dă o viață cu totul nouă.