Bună, mă cunoști? Eu sunt licuriciul. Doresc să mă prezint pe scurt: De obicei, mă poți vedea în serile calde de vară, când este întuneric, pentru că atunci mă remarc prin strălucirea mea. În unele țări, rudele mele sunt închise în colivii și sunt folosite ca lămpi. Așa de multă lumină putem da noi! Oamenii mă invidiază că pot converti 100% energia mea în lumină – o lampă cu incandescență poate converti în lumină doar aproximativ 4% din energia furnizată acesteia.
Pentru a fi protejat în excursiile mele nocturne, Dumnezeu, Creatorul meu, mi-a pus un scut pe cap. Astfel sunt chiar mai bine protejat decât cu o cască de motociclist. Nu este grozav?
Din familia noastră, doar masculii pot zbura. Așadar, în timpul sezonului de împerechere, femelele urcă pe firele de iarbă înalte și îi atrag pe masculi cu strălucirea lor. După ceva timp, femela depune ouăle în iarbă, din care ies larvele, iar în primăvara următoare devin apoi licurici. Dușmanul meu cel mai mare este broasca! Dacă se întâmplă vreodată ca o broască să mănânce prea mulți licurici, ea chiar începe să strălucească. Am rude și în Asia de Sud. Acolo, mii de licurici se adună de obicei pe anumiți copaci și încep cu toții să lumineze intermitent. Oamenii care admiră acest eveniment nu pot găsi suficiente cuvinte pentru a-l descrie. Până în prezent, niciun om de știință nu știe de ce licuricii luminează împreună intermitent. Este un secret pe care îl împărtășesc cu Creatorul nostru.
Îl preamăresc pe Creatorul meu care m-a făcut un miracol mic! Împăratul David a spus în Biblie: „Mare este Domnul și foarte vrednic de laudă, și mărimea Lui este nepătrunsă” (Psalmul 145.3).
Vrei să cânți împreună cu mine această laudă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu