Dumnezeu ascultă rugăciunile părinților credincioși!
Parcă acum o văd pe mama în fața mea cum îmi spunea odată: „Costel, tu trebuie să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta!” Furios, am strigat atunci: „Mereu aud aici același și același lucru! Dacă nu încetează această predică, dispar de aici și nu mă mai întorc niciodată acasă!”
Mama a tăcut un timp, după aceea a spus încet: „Dar este obligația mea să-ți amintesc de Cuvântul lui Dumnezeu!”
După câteva săptămâni, am părăsit casa părintească. Mai mulți ani am fost pe drumuri, mă mutam din oraș în oraș, trăiam din una și alta și am cunoscut aproape toate porturile continentului nostru. Câte nu s-au întâmplat în acest timp! Spargeri, furturi, înșelăciuni – nu cred că îmi mai pot aminti fiecare nedreptate, fiecare păcat pe care l-am făcut.
Niciodată nu le-am scris părinților mei. M-am căsătorit, însă curând mi-am părăsit soția și copilul. La unele „acțiuni” am fost lovit, dar „am avut noroc”; mă bucuram când îmi mergea iarăși mai bine.
Dar într-o zi am ajuns la spital. Viața mea atârna doar de un fir de păr și doctorul mi-a spus deschis că starea mea este foarte îngrijorătoare...
În această incertitudine, în această așteptare obositoare, îndoială și speranță m-am gândit mereu că părinții mei se rugau pentru mine. Nu mă îndoiam deloc de acest lucru, ci eram foarte convins. În sfârșit, harul lui Dumnezeu m-a condus, prin rugăciunile părinților mei, la căință și mi-a permis să primesc mântuirea în Hristos Isus.
Cât de fericiți au fost părinții mei când am putut să merg la ei și să le spun că acum sunt mântuit! Mama m-a luat în brațe și mi-a spus:
„Am știut că Domnul Isus va asculta rugăciunile noastre!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu