Isus – Păstorul cel bun

 

   Isus este Păstorul cel bun: toți oamenii care Îi aparțin sunt oile Sale; lupul este diavolul. Un păstor bun, spune Isus, nu fuge când lupul vrea să ia o oaie. Păstorul bun intervine și preferă să fie mușcat de moarte, ca oaia să rămână în viață. Acesta este modul în care Domnul Isus S-a lăsat omorât pentru noi. - Dar dacă păstorul este mort, cu siguranță lupul poate devora toate oile? Da, dar Isus nu a rămas în moarte. El a înviat. Ca păstor, S-a întors la turma Sa, iar diavolul și-a dat seama că nu a obținut nimic prin omorârea Lui. Dacă Isus a înviat din nou, înseamnă că este mai puternic decât mine.

   Dacă aparții turmei Domnului Isus și dacă diavolul îți face ceva, atunci fugi repede la Păstor în rugăciune. La El ești în siguranță.

Recolta de pere

 

   Grădina bunicii a avut o recoltă bogată de fructe. Părul a fost plin până la refuz. Au fost și prune și mere din belșug. Tata Schmitz a venit la sfârșit de săptămână cu Heike și Markus. Tatăl s-a urcat în pomi, iar copiii au adunat fructele căzute. Au dus câteva coșuri cu fructe la ei acasă. Bunica a făcut din restul diverse conserve pe iarnă. În timp ce lucra, se gândea la cât de mulți oameni s-au plâns de vremea din timpul verii. Și acum aveau această recoltă bogată. Dumnezeu a spus odată: "Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea!" (Geneza 8.22). Acest cuvânt s-a împlinit timp de mii de ani. Ceea ce spune Dumnezeu rămâne etern. Oamenii pot să cârtească și să nu fie de acord. Dumnezeu însă rămâne credincios.

Diavolul ispitește (3)

 

   Biblia îl compară pe diavol cu un laț al vânătorului. Un vânător de păsări pune capcane, iar dacă păsările nu bănuiesc nimic și sunt ocupate să caute hrana, ele pot cădea în capcană. O pasăre prinsă în laț este complet neputincioasă. Nu se mai poate elibera. Acest lucru înseamnă moarte sigură dacă nimeni nu eliberează pasărea.

   Diavolului îi place, de asemenea, să ne întindă capcane ascunse. El ne cunoaște dorințele și știe cel mai bun mod de a ne prinde. Ce putem face noi în această privință?

   Putem să ascultăm de Dumnezeu și de părinții noștri. Citirea zilnică a Bibliei ne arată calea fără capcane. Iar dacă diavolul ne prinde, Îi putem cere imediat Domnului Isus să ne elibereze. El nu a dezamăgit niciodată pe nimeni.

Diavolul ispitește (2)

 

   Diavolul se enervează enorm atunci când Îl urmăm pe Domnul Isus. Fiecare faptă bună îl irită la nebunie, dar mai ales atunci când citim Biblia și ne rugăm. Biblia este adevărul, dar diavolul este tatăl minciunii.

   Când diavolul ne vorbește, el este foarte înșelător. El ne spune că fapta cea mai rea este absolut necesară. Diavolul dă puțin. El înșală și nu își ține promisiunile. Diavolul le ia adesea toată bucuria oamenilor care îl ascultă. Nouă, creștinilor, în special, el ne aduce numai tristețe. Dar atunci când recunoaștem pericolul, îl putem evita! Dacă diavolul vrea să ne ispitească, ne putem ruga la Domnul Isus. Rugăciunea este cea mai puternică armă secretă împotriva lui satan. O poți experimenta și tu.

 

Diavolul ispitește (1)

    Când se vorbește despre diavol, mulți oameni râd. Deseori vezi imagini care chiar te fac să zâmbești! Dar acesta este un truc inteligent al diavolului, ca oamenii să uite cât de periculos este el. În spatele fiecărui păcat se află marele adversar al lui Dumnezeu.

   Așadar, de unde provine această ființă malefică? Biblia ne spune că diavolul era un înger. Dar această poziție nu a fost suficientă pentru el. El a vrut să se înalțe deasupra lui Dumnezeu. Această mare aroganță l-a doborât pe diavol. De atunci, el a încercat să Îl elimine pe marele Dumnezeu atotputernic. Pentru că nu a reușit, el îi ispitește acum pe oameni să facă răul. Ne dăm seama de acest lucru. Dar nu trebuie să ne fie frică. Isus este mai puternic. El l-a învins pe diavol.

Ce bucurie am în Isus

 

1. Ce bucurie am în Isus!

O viaţă nouă El mi-a adus.

El pe vecie m-a mântuit,

O moștenire mi-a dăruit.

 

R: În veci cânta-voi că-s fericit:

Doamne Isuse, m-ai mântuit!

În veci aceasta eu voi cânta:

„Te-ador, Isuse, eşti viaţa mea!”

 

2. Cu bucurie-n inima mea,

Una cu Domnul să fiu aș vrea.

El pace sfântă îmi dă din plin,

Înviorat sunt prin har divin.

 

3. Ce fericit sunt şi liniştit,

Pe braţul Lui mă știu ocrotit.

De-aceea-s sigur prin harul Său:

„Domnul mi-e viaţa, eu sunt al Său!”

 

În marele magazin

 

   Marile magazine dintr-un oraș mare sunt pline de cumpărători. Muzica puternică de la difuzoare ajunge la urechile cumpărătorilor.

   - Bunico, o întreabă brusc micul Cristian pe bunica lui, care l-a dus la cumpărături: Îți place muzica aceasta?

   - O, nu, răspunde ea, nu-mi place deloc.

   - Nu-i așa, bunico, muzica aceasta îți dă dureri de cap. Preferi și tu să asculți melodia: „Ce bucurie am în Isus”?

   Poate că și tu, care citești această povestioară, cunoști multe cântece frumoase care vorbesc despre Domnul Isus. Nu sunt ele mult mai frumoase decât muzica oamenilor care nu-L cunosc pe Domnul Isus?

   De aceea cântă mereu astfel de cântece!

Lumina și insectele

 

   Deasupra ușii din față a casei mele atârnă o lampă. Dacă știu că mă voi întoarce târziu în noapte, aprind lumina când plec. Când ajung acasă și deschid ușa, tot felul de insecte bâzâie în jurul capului meu. De ce?

   Insectele sunt atrase de lumină și căldură și ele zboară constant în jurul lămpii aprinse.

   Această explicație este foarte plauzibilă și înțelegem foarte bine comportamentul insectelor.

   Dar acum să transferăm acest proces natural de pe tărâmul insectelor la oameni.

   Domnul Isus spune: Eu sunt Lumina lumii (Ioan 8.12). Și pentru că așa stau lucrurile, toți oamenii care aud despre Domnul Isus și vin astfel în lumina Sa ar trebui să fie atrași de „razele Sale de lumină” și de „razele Sale de căldură”.

   Dar - ce păcat! - doar câțiva oameni sunt consecvenți și se comportă logic, la fel ca insectele. Doar câțiva „reacționează” la aceste „raze cerești de lumină și căldură”.

   De ce este așa? Insectele își urmează instinctul și zboară spre lampa aprinsă a casei. Dar omul, o ființă inteligentă cu o minte bine dezvoltată, evită lumina. El nu vrea ca faptele sale rele să fie văzute. Deoarece mintea sa este „întunecată” (Efeseni 4.18), el iubește întunericul mai mult decât lumina și rămâne în starea sa păcătoasă.

   Dragă băiat, dragă fată, dacă ai evitat această lumină cerească până astăzi, dacă ai amânat mereu convertirea ta, atunci vino în sfârșit la Domnul Isus astăzi.

   În lumina Lui vei vedea că ești un păcătos și veșnic pierdut, dar vei recunoaște și că Domnul Isus este Mântuitorul păcătoșilor. De asemenea, El vrea să devină Mântuitorul și Răscumpărătorul tău. Astăzi!

 

Mai mult decât cuvintele

 

   Vestea bună despre dragostea lui Dumnezeu și oferta Sa de mântuire pentru toți oamenii nu trebuie să ajungă doar la urechile noastre, ci și la inimile noastre. Dar pentru ca inimile noastre, care sunt adesea atât de dure ca piatra, să poată fi atinse, ele trebuie mai întâi să fie „înmuiate” și „deschise”.

   Am auzit recent o povestire. Ea arată cum inima unui om bogat a fost atinsă de dragostea lui Dumnezeu și cum acel om L-a găsit pe Isus Hristos:

   În trecut, mulți englezi călătoreau în Italia pentru a se relaxa în climatul cald. Unul dintre ei a fost renumitul predicator Spurgeon din Londra, unde mii de oameni au venit la predicile sale și mulți L-au găsit pe Dumnezeu prin el.

   Într-o după-amiază, el stătea întins pe canapeaua din camera sa de hotel. Spurgeon a auzit de afară o flașnetă. Muzica aceea l-a impresionat, dar cu atât mai mult felul în care cel care cânta la flașnetă învârtea manivela. O făcea fără nicio vigoare sau voioșie; dimpotrivă, muzica suna lent și șovăitor. Spurgeon a privit pe fereastră și a văzut un bărbat care stătea lângă flașnetă. Trupul acelui bărbat părea măcinat de o boală gravă. El cânta în fața caselor celor bogați, dar pălăria în care aștepta să primească un ban rămăsese goală.

   Spurgeon s-a dus la acel om și a vorbit cu el. A fost cuprins de compasiune. Omul avea cinci copii acasă. „Sunt foarte bolnav, am tuberculoză. Nu mai pot lucra, așa că o voi întreține măcar pe soția mea cu puținii bani pe care îi câștig cântând la orgă.”

   Spurgeon l-a luat de mână pe sărmanul om și l-a condus la canapeaua sa. „Odihnește-te puțin, o să cânt eu pentru tine!” Apoi s-a dus direct la flașnetă și a învârtit manivela. Cântecul lui Spurgeon a fost un succes. Oamenii l-au văzut pe Spurgeon stând la flașnetă și curând au venit și au adus bani, mulți bani, astfel încât pălăria era plină de bancnote. Sărmanul om de pe canapea era copleșit de bunătatea acestui străin și nu știa cum să îi mulțumească.

   A trecut ceva timp. Povestirea avea și un „epilog”.

   Spurgeon se întorsese între timp la Londra, predicând oamenilor despre dragostea lui Dumnezeu și faptul că trebuie să se întoarcă la Dumnezeu, când într-o seară, după o predică, a venit la el un om care i-a mărturisit fericit că și-a predat viața Domnului Isus. „Dar nu a fost doar predica dumneavoastră din această seară cea care m-a condus la Dumnezeu, nu, ci a fost și modul în care l-ați ajutat pe acel om sărac din Italia, care m-a pus pe gânduri. M-am minunat de ajutorul dumneavoastră dezinteresat pe care i l-ați acordat și de dragostea pe care ați avut-o pentru acel străin. Și când v-am auzit vorbind astăzi, am fost convins că trebuie să mă întorc la Dumnezeu!”

 

De nepătruns

 

   Conform unei extrapolări realizate de cercetători, există aproximativ 70 de trilioane de stele în universul vizibil (un 70 cu 21 de zerouri). Se estimează că pe planeta noastră există aproximativ 15 milioane de specii de animale - dintre care doar aproximativ 1,8 milioane sunt cunoscute și descrise științific. Dumnezeu cheamă pe nume pe fiecare dintre nenumăratele stele: "Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește" (Isaia 40.26) și cunoaște fiecare specie de insectă din pădurea amazoniană, indiferent cât de mica este, pentru că El este Creatorul.

   Dumnezeu Însuși poate fi invizibil pentru ochii noștri omenești, dar mintea Sa nepătrunsă poate fi admirată în creație - atât în macrocosmos, cât și în microcosmos.

   Un alt verset biblic arată, de asemenea, acest lucru foarte clar:

   "În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui (Dumnezeu), puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți" (Romani 1.20).