Lumina și insectele

 

   Deasupra ușii din față a casei mele atârnă o lampă. Dacă știu că mă voi întoarce târziu în noapte, aprind lumina când plec. Când ajung acasă și deschid ușa, tot felul de insecte bâzâie în jurul capului meu. De ce?

   Insectele sunt atrase de lumină și căldură și ele zboară constant în jurul lămpii aprinse.

   Această explicație este foarte plauzibilă și înțelegem foarte bine comportamentul insectelor.

   Dar acum să transferăm acest proces natural de pe tărâmul insectelor la oameni.

   Domnul Isus spune: Eu sunt Lumina lumii (Ioan 8.12). Și pentru că așa stau lucrurile, toți oamenii care aud despre Domnul Isus și vin astfel în lumina Sa ar trebui să fie atrași de „razele Sale de lumină” și de „razele Sale de căldură”.

   Dar - ce păcat! - doar câțiva oameni sunt consecvenți și se comportă logic, la fel ca insectele. Doar câțiva „reacționează” la aceste „raze cerești de lumină și căldură”.

   De ce este așa? Insectele își urmează instinctul și zboară spre lampa aprinsă a casei. Dar omul, o ființă inteligentă cu o minte bine dezvoltată, evită lumina. El nu vrea ca faptele sale rele să fie văzute. Deoarece mintea sa este „întunecată” (Efeseni 4.18), el iubește întunericul mai mult decât lumina și rămâne în starea sa păcătoasă.

   Dragă băiat, dragă fată, dacă ai evitat această lumină cerească până astăzi, dacă ai amânat mereu convertirea ta, atunci vino în sfârșit la Domnul Isus astăzi.

   În lumina Lui vei vedea că ești un păcătos și veșnic pierdut, dar vei recunoaște și că Domnul Isus este Mântuitorul păcătoșilor. De asemenea, El vrea să devină Mântuitorul și Răscumpărătorul tău. Astăzi!

 

Mai mult decât cuvintele

 

   Vestea bună despre dragostea lui Dumnezeu și oferta Sa de mântuire pentru toți oamenii nu trebuie să ajungă doar la urechile noastre, ci și la inimile noastre. Dar pentru ca inimile noastre, care sunt adesea atât de dure ca piatra, să poată fi atinse, ele trebuie mai întâi să fie „înmuiate” și „deschise”.

   Am auzit recent o povestire. Ea arată cum inima unui om bogat a fost atinsă de dragostea lui Dumnezeu și cum acel om L-a găsit pe Isus Hristos:

   În trecut, mulți englezi călătoreau în Italia pentru a se relaxa în climatul cald. Unul dintre ei a fost renumitul predicator Spurgeon din Londra, unde mii de oameni au venit la predicile sale și mulți L-au găsit pe Dumnezeu prin el.

   Într-o după-amiază, el stătea întins pe canapeaua din camera sa de hotel. Spurgeon a auzit de afară o flașnetă. Muzica aceea l-a impresionat, dar cu atât mai mult felul în care cel care cânta la flașnetă învârtea manivela. O făcea fără nicio vigoare sau voioșie; dimpotrivă, muzica suna lent și șovăitor. Spurgeon a privit pe fereastră și a văzut un bărbat care stătea lângă flașnetă. Trupul acelui bărbat părea măcinat de o boală gravă. El cânta în fața caselor celor bogați, dar pălăria în care aștepta să primească un ban rămăsese goală.

   Spurgeon s-a dus la acel om și a vorbit cu el. A fost cuprins de compasiune. Omul avea cinci copii acasă. „Sunt foarte bolnav, am tuberculoză. Nu mai pot lucra, așa că o voi întreține măcar pe soția mea cu puținii bani pe care îi câștig cântând la orgă.”

   Spurgeon l-a luat de mână pe sărmanul om și l-a condus la canapeaua sa. „Odihnește-te puțin, o să cânt eu pentru tine!” Apoi s-a dus direct la flașnetă și a învârtit manivela. Cântecul lui Spurgeon a fost un succes. Oamenii l-au văzut pe Spurgeon stând la flașnetă și curând au venit și au adus bani, mulți bani, astfel încât pălăria era plină de bancnote. Sărmanul om de pe canapea era copleșit de bunătatea acestui străin și nu știa cum să îi mulțumească.

   A trecut ceva timp. Povestirea avea și un „epilog”.

   Spurgeon se întorsese între timp la Londra, predicând oamenilor despre dragostea lui Dumnezeu și faptul că trebuie să se întoarcă la Dumnezeu, când într-o seară, după o predică, a venit la el un om care i-a mărturisit fericit că și-a predat viața Domnului Isus. „Dar nu a fost doar predica dumneavoastră din această seară cea care m-a condus la Dumnezeu, nu, ci a fost și modul în care l-ați ajutat pe acel om sărac din Italia, care m-a pus pe gânduri. M-am minunat de ajutorul dumneavoastră dezinteresat pe care i l-ați acordat și de dragostea pe care ați avut-o pentru acel străin. Și când v-am auzit vorbind astăzi, am fost convins că trebuie să mă întorc la Dumnezeu!”

 

De nepătruns

 

   Conform unei extrapolări realizate de cercetători, există aproximativ 70 de trilioane de stele în universul vizibil (un 70 cu 21 de zerouri). Se estimează că pe planeta noastră există aproximativ 15 milioane de specii de animale - dintre care doar aproximativ 1,8 milioane sunt cunoscute și descrise științific. Dumnezeu cheamă pe nume pe fiecare dintre nenumăratele stele: "Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește" (Isaia 40.26) și cunoaște fiecare specie de insectă din pădurea amazoniană, indiferent cât de mica este, pentru că El este Creatorul.

   Dumnezeu Însuși poate fi invizibil pentru ochii noștri omenești, dar mintea Sa nepătrunsă poate fi admirată în creație - atât în macrocosmos, cât și în microcosmos.

   Un alt verset biblic arată, de asemenea, acest lucru foarte clar:

   "În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui (Dumnezeu), puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți" (Romani 1.20).