Învăţătorul
şcolii duminicale a aşezat odată o mulţime de lumânări de mărimi diferite pe
masă. Noi ne uitam la el şi eram foarte curioşi să aflăm ce înseamnă aceasta.
După ce toate lumânările au fost aranjate după mărime pe un rând şi după ce au
fost aprinse, învăţătorul spuse:
- Aceste lumânări
reprezintă o familie: bunicul, tata şi mama, doi copii mai mari şi mezinul, cel
mai mic din familie. Să presupunem că toţi şase L-au primit pe Domnul Isus în
aceeaşi zi – poate la o evanghelizare – şi au fost mântuiţi. Acum, toţi cei
şase Îl iubesc şi doresc să fie o lumină pentru El.
Ne uitam
toţi cu atenţie la micile lumânări, care ardeau înaintea noastră pe masă.
- Ce credeţi
voi, care lumânare îl reprezintă pe bunicul şi care pe mezin?
Noi i-am
răspuns imediat că lumânarea mare îl reprezintă pe bunicul şi cea mică pe cel
mai mic din familie. Dar învăţătorul dădu din cap. Tăcu un timp şi se uită cu
atenţie la noi, iar noi am făcut linişte. Atunci am înţeles ce ar trebui să ne
arate luminile. Lumânarea cea mică ar putea reprezenta pe bunicul, iar cea mare
pe mezin! Nu avea mezinul, după gândirea omenească, timpul cel mai îndelungat
înaintea sa, ca să fie în această lume o lumină pentru Mântuitorul?
La Domnul
Isus niciodată nu vii prea devreme şi nu Îi slujeşti niciodată îndeajuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu