Cearta

 

   În atelierul unui bătrân tâmplar izbucnise o ceartă. Uneltele se întreceau una pe alta în a se înălța pe sine și în a deprecia realizările celorlalte.

   Câteva fierăstraie vechi și ruginite din colț mormăiau printre dinți, unii dintre ei fiind deja rupți: „Ce vreți! Când maestrul ne ia în mână, noi pătrundem, cu câteva mișcări de la un capăt la altul, și treaba este gata, o treabă pe care voi toți împreună, oameni de treabă, nu o faceți!”

   „Ascultați”, izbucni o rindea mai nouă, „ce vreți, fierăstraie vechi! Ele cred că trebuie să joace rolul principal în toate! Dar toată lumea știe cât de puțin valorează munca pe care o fac, totul este aspru și fibros. Uite, după ce am trecut eu peste suprafață, am netezit totul!”

   Domnul Dr. Burghiu, un cercetător profund, a fost foarte disprețuitor cu privire la munca de rindeluire și a numit rideaua și pe rudele sale o tovărășie foarte superficială.

   „Ceea ce contează în primul rând este să pătrunzi în partea cea mai adâncă a lucrurilor. Minuțiozitatea nu trebuie să lipsească niciodată, altfel toată munca este lipsită de valoare!”

   Marele profesor Piatra abrazivă, care tocmai ascuțise mintea unor dălți noi, s-a întors cu demnitate și a declarat: „Domnilor, ceea ce spuneți este foarte bine, dar vă rog să nu uitați că foarte importantă este lustruirea fină. Fără o logică ascuțită, eforturile noastre sunt de mică valoare și afirmațiile noastre nu au nicio forță probantă!”

   Într-un loc destul de retras, abia observată de celelalte unelte, se afla o veche menghină, dar solidă. Nevoită să se alăture discuției generale, a mormăit pentru sine: „Cum poate cineva să se certe pentru asemenea prostii, asemenea copilării nu mă interesează! Eu nu mă grăbesc să stau pe primul loc; dar ceea ce prind între fălcile mele, nu las să-mi scape în grabă, și cu această metodă am reușit deja multe lucrări.”

   Apoi ușa s-a deschis. Tâmplarul a intrat în atelier și discuția zgomotoasă a luat sfârșit. În tăcere, fiecare unealtă aștepta momentul în care stăpânul o va lua în mână și o va folosi în vreun scop. În ciuda marii lor diversități, fiecare unealtă își avea locul ei! – și sub mâna maestrului, s-a creat o piesă foarte frumoasă.