Cazuri lipsite de speranţă?

     Micuţa Anima locuia într-un sat de hinduşi în Pandschab în India de Nord. Părinţii ei era creştini şi mergeau regulat duminica la sala de misiune, ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, la fel ca alţi oameni din sat. Ei erau evitaţi de ceilalţi locuitori ai satului, de câţiva erau chiar duşmăniţi pe faţă. Anima era adesea tristă din cauza lor. Ea îşi spuse: „Vreau să mă rog Domnului Isus pentru ei, ca să se întoarcă la Dumnezeu şi să fie mântuiţi!“

     Ea s-a rugat mult timp cu credincioşie şi fără încetare pentru aceşti oameni. În rochia ei ţinea ascunsă o foaie de hârtie, pe care scrisese numele mai multor oameni. Dar toate rugăciunile ei rămâneau fără niciun rezultat.

     Într-o zi se îmbolnăvi foarte grav. Ea stătea pe rogojina ei şi slăbea tot mai mult, dar se ruga cu credincioşie mai departe. Bileţelul cu numele îl păstra acum sub pernă.

     Sosi ziua când Dumnezeu o luă la El. Când mama ei rulă plângând salteaua, găsi lista Animei.

     „Ce este aceasta?“ îl întrebă mirată pe soţul ei. El dădu nedumerit din cap, căci nici el nu ştia citi. „Trebuie să-i arătăm misionarului, când vine“, hotărî el.

     Cu mare uimire, misionarul se uită la mica listă cu numele. El îi cunoştea pe toţi, iar în ochii săi toţi erau „cazuri lipsite de speranţă“. De ce s-a preocupat fetiţa în gândurile ei tocmai cu aceşti oameni? El a păstrat cu grijă lista Animei.

     Trecuseră trei luni, iar misionarul pregătea o evanghelizare în satul Animei. Când sosi timpul, mulţi au venit la adunarea de evanghelizare şi conştiinţa multor ascultători a fost trezită. Misionarul observă cu bucurie că Dumnezeu a lucrat în mod deosebit tocmai printre aceia care se aflau pe lista Animei. Scotea mereu lista Animei şi citea numele. Adânc mişcat observă că aceşti oameni au venit la credinţa în Domnul Isus aproape exact în ordinea în care au fost scrise numele lor pe bileţel. Doar doi dintre aceia pentru care fetiţa se rugase continuu şi cu credincioşie refuzară la început vestea bună. Mulţi credincioşi s-au rugat mai departe la Dumnezeu pentru mântuirea lor, iar înainte ca evanghelizarea să ia sfârşit, şi ei au aparţinut de cei întorşi la Dumnezeu.

„Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos.“

2 Corinteni 5.20