„Mama“ și „acasă“

     Un domn se plimba odată pe un câmp. Pe drum a întâlnit o fetiță drăguță, care se juca cu florile pe o poiană. Micuța Ana era singură, dar se părea că nu se teme, căci cânta și făcea coronițe din păpădii.

     - A cui ești, micuțo? o întrebă el.

     - A mamei mele, răspunse ea zâmbind fericită.

     - Și unde locuiești? se interesă el din nou.

     - Acasă, domnule, replică ea cu același zâmbet fericit.

     „O“, spuse bărbatul acela prietenos mai mult pentru sine, în timp ce se îndepărta, „acestea sunt două cuvinte minunate pentru un copil – «mama» și «acasă».“

     Există alte două cuvinte care sună și mai plăcut, și ferice de aceia care pot rosti aceste cuvinte așa simplu și fericiți cum le-a rostit Ana. Aceste cuvinte sunt: „tată“ și „cer“.

     „Al cui ești tu, copile?“ și „Unde este patria ta?“ sunt două întrebări mari pentru noi toți. Dacă poți răspunde corect la aceste două întrebări, atunci ești într-adevăr un copil fericit.

     Poți într-adevăr să spui: Dumnezeu este Tatăl meu, iar cerul este patria mea?