Cireșul

   Totdeauna este o mare bucurie când vezi vara un pom cu cireșe coapte. Direct din pom, cireșele sunt mai bune. Când eram băiat, mi-am dorit un cireș mic în grădină, care să fie al meu. Într-o zi am văzut un pomuleț pe un câmp nelucrat. Cu grijă l-am scos din pământ cu rădăcină, pentru a-l planta acasă în grădina noastră. A doua zi am văzut că frunzele erau încă verzi; deci pomul creștea mai departe. Ce bucurie! Adesea îl udam. – După câțiva ani s-a făcut un pom mare.

   În fiecare an vara așteptam cu încordare dacă pomul va face roade. În sfârșit a avut primele flori! Dar ce dezamăgit am fost, pentru că cireșele au rămas mici de tot! „La anul va fi mai bine“, m-am gândit eu. Pomul creștea mai departe și după ce a înflorit din nou, a făcut multe cireșe, dar iarăși foarte mici. În problema mea aveam nevoie de ajutorul tatălui meu. „Acestea sunt cireșe sălbatice, pomul trebuie altoit“, a spus el.

   Înainte ca primăvara să urce seva în pom, a fost adus un om ca să altoiască pomul. Dar spre groaza mea, omul a tăiat cu un cuțit ascuțit toate crengile, astfel că numai tulpina de aproximativ un metru înălțime a mai rămas!

   - Ați tăiat complet pomul meu, acum nu va mai fi nicio speranță ca să facă cireșe..., am spus eu.

   - Așteaptă, băiete, vei vedea curând; pomul tău va face curând cireșe frumoase, grase și dulci, m-a asigurat omul cu cuțitul.

   Apoi a zgâriat scoarța la capătul de sus al tulpinii de trei ori, a așezat trei mlădițe pentru altoi, pe care le tăiase de la un cireș bun, a legat locul cu cânepă și a uns altoiul. Pomul a făcut ramuri noi și după câțiva ani am putut culege într-adevăr cireșe grase, de un roșu închis.

   Drag copil, Domnul Isus dorește să facă în mod asemănător cu fiecare om. Așa cum sunt din natură, nu pot aduce niciodată roadă pentru Dumnezeu; pentru aceasta nu sunt deloc capabil. În natura mea veche, Dumnezeu nu mă poate folosi. Atât timp cât sunt un păcătos pierdut, atât timp cât nu am venit cu păcatele mele la Domnul Isus și nu am primit iertarea, aduc doar roade „sălbatice“. Viața și preocupările de până acum trebuie să înceteze, căci în mine nu locuiește nimic bun, nimic ce ar putea folosi Dumnezeu. Prin credința în Domnul Isus, care a fost pedepsit de către Dumnezeu la Golgota pentru păcatele mele și a suferit moartea, primesc viața veșnică. El îmi dăruiește o natură nouă și Duhul Său. Atunci sunt capabil să merg pe cale în părtășie cu El spre bucuria și preamărirea Lui. Atunci pot să trăiesc pentru El și să-i aduc roade plăcute.

„Trebuie să vă nașteți din nou.“ Ioan 3.7