Zăpada

   Iat-o! În sfârşit, a venit! Ce mare bucurie pentru voi şi pentru mine. Ce lucru minunat şi cu zăpada asta! Cum îmbracă ea totul într-o haină albă şi curată! Psalmul 147.16 ne spune că zăpada vine de la Dumnezeu, iar Psalmul 148.7-8 îndeamnă ca şi zăpada să laude, împreună cu toată făptura, pe Domnul. De altfel, găsim în Biblie mai multe locuri unde se vorbeşte despre zăpadă. Şi pentru că o avem acum în faţa noastră, vreau să învăţăm împreună unele lucruri din Biblie în legătură cu zăpada.

   A fost odată un general bogat şi cu mare vază, numit Naaman (2 Împăraţi 5). El era mai mare peste oastea împăratului Siriei. Dar omul acesta tare şi viteaz era bolnav de lepră. A încercat el multe medicamente, dar nu ajutau la nimic. O fetiţă evreică, roabă la soţia lui Naaman, a îndemnat pe stăpânul ei să se ducă la prorocul Elisei. Într-adevăr, acolo Naaman a fost vindecat de boala lui cea groaznică.

   Drept mulţumire, Naaman a vrut să-i dea prorocului Elisei un mare dar în bani, dar el n-a vrut să primească. Însă servitorul lui Elisei, Ghehazi, om lacom de avere, s-a dus după Naaman şi, când l-a ajuns, i-a spus minciuni şi astfel a primit el bani şi haine. Elisei a ştiut însă de lucrul acesta şi, pentru că Ghehazi minţise şi s-a lăcomit după bani, a fost lovit de lepră. Biblia ne spune că „Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin de lepră, ALB CA ZĂPADA“ (2 Împăraţi 5.27). Lepra este o boală groaznică. Oamenii loviţi de lepră primesc pe corp un fel de spuzeală albă, care se întinde mereu şi roade carnea şi oasele. Cel lovit de lepră trebuie să stea departe de oameni, pentru ca să nu le dea şi lor boala. (În ţară la noi este un sat unde leproşii sunt trimişi şi îngrijiţi. Mulţi dintre ei au venit la credinţă şi sunt mângâiaţi în suferinţele lor. Rugaţi-vă pentru ei!) Lepra în Biblie înseamnă, aproape întotdeauna, păcatul, care îl cuprinde pe om şi caută să-l nimicească. La început păcatul este frumos şi atrăgător, alb ca zăpada, dar după aceea se arată în toată urâciunea lui şi nimiceşte trupul şi sufletul.

   Scumpii mei copii, nu vă lăsaţi amăgiţi de frumuseţea trecătoare a păcatului, cum a făcut Ghehazi. Dar chiar dacă am păcătuit şi Scriptura ne spune că toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu – avem totuşi o făgăduinţă minunată în Scriptură. Dumnezeu ne spune prin profetul Isaia (1.18): „DE VOR FI PĂCATELE VOASTRE CUM E CÂRMÂZUL, SE VOR FACE ALBE CA ZĂPADA.“

   Dumnezeu ne întinde mâna de scăpare şi ne făgăduieşte iertarea păcatelor. Cât de mare este dragostea Lui faţă de noi! Cum răspundem noi la această dragostea a Lui, care L-a costat viaţa Fiului Său? El, din dragoste pentru noi, a primit să moară în locul nostru, pe Golgota, şi acum, oricât ar fi de mari şi grele păcatele noastre, ele pot fi iertate, spălate, prin sângele Domnului Isus, care a curs pe Golgota pentru noi.

   Regele David, cel care a scris psalmii, a făcut într-o zi o faptă urâtă, care n-a fost pe placul lui Dumnezeu. Un trimis al Domnului – prorocul Natan – a venit la David şi i-a făcut cunoscut că ce făptuise era păcat şi urâciune în ochii lui Dumnezeu. La auzul acestor cuvinte, regele David s-a umilit, a recunoscut păcatul făptuit şi s-a rugat lui Dumnezeu. Psalmul 51 cuprinde în el următoarea rugăciune: „Spală-mă (Tu, Doamne), şi voi fi MAI ALB DECÂT ZĂPADA“ (versetul 7). Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui David şi l-a curăţat de păcatele lui.

   Oh, cât aş dori, scumpii mei copii, ca aceste rânduri să trezească în voi dorinţa de a fi curăţaţi de păcate şi să pună pe buzele voastre rugăciunea lui David. Dacă vreţi să fiţi mântuiţi, spuneţi aceasta lui Dumnezeu, priviţi la Golgota şi bizuiţi-vă pe jertfa Domnului Isus, căci:

„SÂNGELE LUI ISUS HRISTOS NE CURĂŢĂ DE ORICE PĂCAT“ (1 Ioan 1.7).