Ce a găsit Eugen

   Eugen avea patru iepuri. Se bucura mult de ei. Iepurii primeau de două ori pe zi mâncare, lapte, resturi de pâine şi de legume de la piaţă. Resturile le aducea Eugen imediat ce piaţa se termina şi negustorii de legume îşi strângeau tarabele.

   Într-o după-amiază, Eugen merse iarăşi la piaţă pentru a aduce hrană pentru iepuri. Peste tot erau resturi de frunze de morcovi, salată şi varză, iar Eugen aduna cu hărnicie. Sub o grămadă de frunze de morcovi găsi un portmoneu mare! Eugen se uită puţin în jur, şi apoi puse portmoneul în buzunarul său.

   „Să ştii că am avut noroc!“ se gândi Eugen, „când voi ajunge acasă, voi număra banii.“ Luă coşul plin sub braţ şi plecă spre casă.

   În grădină deschise portmoneul. Ce surpriză! O mulţime de bani mărunţi şi chiar câteva bancnote erau în el! „De aceşti bani îmi cumpăr o roabă şi un bici. Graţian trebuie să fie calul. Atunci vom merge la piaţă şi ne vom aduce resturi pentru iepuri. Poate ajung banii şi pentru un briceag şi pentru o tablă mare de ciocolată.“

   Dar deodată Eugen şovăi. Deveni gânditor. „Cui îi aparţin banii? Îmi aparţin mie? Eu i-am găsit, într-adevăr. Dar am voie să-i păstrez?“

   Eugen se gândi un timp. Apoi merse în casă.

   - Mamă, am găsit astăzi la piaţă acest portmoneu. Pune-l în dulap până este iarăşi piaţă. Cu siguranţă, îi aparţine grădinarului. El stă totdeauna pe locul unde era portmoneul. Vreau să-i dau banii înapoi.

   Mama se uită la băiatul ei. Se bucură. Ea îl lăudă. Eugen spuse puţin încurcat:

   - Dar mai întâi am vrut să păstrez banii pentru mine.

   Când a fost iarăşi zi de piaţă, Eugen duse portmoneul la piaţă. Într-adevăr, portmoneul aparţinea grădinarului! Eugen primi ca răsplată un coş întreg, plin cu fructe frumoase şi tot felul de legume pentru mama şi pentru iepurii săi.

   Eugen a fost foarte fericit – nu numai din cauza coşului plin.