„ ...ca pentru Domnul“

   După terminarea școlii, Horia ajunse în ucenicie la un pantofar temător de Dumnezeu. După câteva zile, Horia ajuta deja cu sârguință. Permanent existau o mulțime de pantofi purtați, la care trebuia pusă talpa. Horia a primit în curând sarcina să înmoaie în apă tălpile de piele noi, tăiate și apoi să le prelucreze bine cu ciocanul, până erau uscate și subțiri. Apoi, meseriașul le fixa pe pantofi.

   După un timp, Horia s-a săturat de bătutul continuu, ostenitor. Când a ajuns odată din întâmplare în atelierul unui alt pantofar, a văzut că tălpile nu erau bătute, ci fixate ude pe pantofi. La întrebarea mirată a lui Horia de ce face așa, pantofarul i-a explicat că pantofii se uzează în acest mod mai repede și vor fi aduși în curând la el; și acest lucru era favorabil portmoneului lui.

   Horia spera că dacă îi va spune aceste lucruri maistrului său, nu va mai trebui să bată cu ciocanul. Dar maistrul a luat Biblia de pe raft, a căutat o clipă și a citit: „ ...să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 10.31). Apoi a spus:

   - Horia, știu că bătutul cu ciocanul este o muncă grea și vreau să te ajut de acum înainte; dar toți pantofii mei trebuie să fie reparați bine și cu grijă. Când odată în cer va trebui să dau socoteală Domnului meu despre tot ce am făcut – cât de mult va trebui să mă rușinez dacă Domnul Isus îmi va arăta acolo o grămadă de pantofi reparați rău și îmi va spune: „Îmi pare rău că ai făcut o muncă așa de rea și că nu pot să-ți dau nicio răsplată.“ Nu, Horia, doresc ca Domnul să poată să-mi spună: „Bine, slugă bună și credincioasă!“

   Horia a reținut aceste cuvinte. Adesea a avut ocazia să-și aducă aminte, că fiecare care crede din inimă în Domnul Isus, trebuie să arate și în comportamentul său - indiferent că este acasă, la școală sau la locul de muncă -, că el Îl iubește pe Mântuitorul său și dorește să facă totul pentru acest Domn. Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă:

   „Orice faceți să faceți din toată inima, ca pentru Domnul...“ (Coloseni 3.23).