Leprosul

   Până târziu în noapte, Isus i-a vindecat pe bolnavi, i-a ajutat pe cei suferinzi, i-a mângâiat şi i-a încurajat pe oamenii deznădăjduiţi. Obosit, S-a dus să Se odihnească.

   Dar dimineaţa devreme, când era încă întuneric, a plecat singur spre cetate. Acolo afară, unde nu existau case, nu era niciun om pe drum, nu păşteau animale, ci domnea doar liniştea şi singurătatea, El a îngenuncheat şi S-a rugat Dumnezeului Său în cer. Mult timp a rămas aşa pe genunchi.

   Dar acum se apropiau paşi. Se auzeau glasuri. „Aici eşti!“ exclamă cu vioiciune Simon Petru. „Toţi Te caută!“ Domnul Isus îi răspunse foarte liniştit: „Trebuie să plecăm, pentru ca să pot predica şi în alte locuri. Asta este misiunea mea!“

   Ucenicii au fost desigur puţin dezamăgiţi. S-au întâmplat aşa multe în Capernaum! Iar acum nu rămâneau pe valul entuziasmului, ci trebuiau să plece simplu, fără un cuvânt de rămas bun? Dar aşa este Domnul Isus. El nu vrea să fie onorat şi aclamat, ci să ajute şi să vindece. Oamenii trebuie să recunoască, că Dumnezeu din cer le vorbeşte prin Isus, şi să-I mulţumească.

   Aşa a trecut Domnul cu ucenicii Săi dintr-un loc într-altul şi au spus oamenilor despre dragostea lui Dumnezeu.

   Ei mergeau pe jos. Unii, care îi întâlneau, li se alăturau lor pentru un timp. Pentru fiecare, Domnul Isus avea un cuvânt bun.

   Din nou se apropiau de o cetate. În afara zidurilor cetăţii se aflau casele dărâmate ale celor marginalizaţi. Cei mai mulţi oameni, care trăiau acolo, erau bolnavi. Ei aveau lepră, o boală nevindecabilă şi foarte contagioasă. Ca să nu îmbolnăvească pe alţi oameni, trebuiau să-şi petreacă viaţa singuri în afara cetăţii. Unul dintre bolnavi, a cărui voinţă de viaţă nu era încă stinsă, a aflat că Domnul Isus va veni în cetatea sa. Acum stătea plin de nerăbdare la marginea drumului şi aştepta. Tot mereu punea mâna la ochi pentru a vedea dacă nu apărea în depărtare o mulţime de oameni.

   În sfârşit au apărut. El a fugit repede înaintea celor ce se apropiau. Ochii săi Îl căutau pe Omul de la care spera să primească ajutor. Acolo, Acesta trebuie să fie, acolo, în mijlocul mulţimii. A căzut pe genunchi înaintea Domnului Isus şi a strigat plin de încredere: „Dacă vrei, poţi să mă faci sănătos!“ Domnul Isus l-a privit plin de compasiune pe acel om, a întins mâna, l-a atins şi a spus: „Vreau să fii sănătos!

   Şi imediat, bolnavul a simţit o schimbare în corpul său. Mirat s-a uitat la braţele sale. „Vindecat!“, a fost primul său gând.

   „Să nu spui nimănui nimic, că ai devenit sănătos, ci du-te la preot şi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru vindecare.“

   Dar bolnavul vindecat a fost aşa de entuziasmat şi de fericit, încât nici nu a ascultat bine. În loc să meargă liniştit în templu şi să-I mulţumească lui Dumnezeu, a istorisit peste tot că Domnul Isus l-a făcut sănătos.

   Asta a atras aşa de multă atenţie, încât oamenii L-au asaltat pe Isus. Acum El nu mai putea merge în cetate, ci a rămas afară în singurătate. Şi totuşi, oamenii au venit din toate părţile la El.