Pantofii noi

   Lena și sora ei Maria ședeau la masă la micul dejun și se certau.

   - Tu totdeauna primești lucruri noi, iar eu, niciodată, ai putea foarte bine să îmi împrumuți pantofii pentru o zi, spuse supărată Lena.

   - Nu, ei îmi aparțin mie, nu-i primești! spuse Maria și mușcă din pâine.

   Mama se alătură fetelor.

   - Ce se întâmplă, fetelor?

   - Lena vrea să încalțe neapărat pantofii mei noi, dar eu nu vreau să i împrumut, explică Maria cu gura plină.

   Mama o privi pe Lena, care își încrucișă brațele îmbufnată.

   - Lena, și tu ai pantofi frumoși. Nu trebuie să încalți pantofii surorii tale.

   După micul dejun, Lena a mai pierdut timpul și a așteptat până când Maria a părăsit casa. Ea mergea deja în clasa a cincea și de aceea avea un alt drum spre școală decât Lena. Se opri în hol și se uită iarăși la pantofii cei noi. Sunt așa de frumoși! Roz, cu o cataramă și în față este un cal pe ei.

   Nu știu cum se face, că Lena încălță pantofii. Îi veneau ca turnați. Fără să gândească, puse mâna pe ghiozdan, strigă „Pa, mama!“ în direcția bucătăriei și alergă afară.

   Inima îi bătea cu putere când luă bicicleta și plecă spre școală. Așa de rău nu este, se liniști ea pe sine. Maria nici nu va observa.

   La școală, toate colegele de clasă au admirat pantofii noi. Toate erau invidioase și Lena radia. Când coștiința i se anunța, Lena se uita la picioarele ei gândind: Nu face nimic, sunt doar pantofi și doar nu i-am furat, doar i-am împrumutat.

   După cursuri dorea să meargă repede acasă, căci Maria rămânea mai mult timp la școală. Pentru că se gândea doar la mușamalizare, Lena nu a fost atentă la circulație și nu a observat o biciclistă, care venea din dreapta de pe o stradă. Femeia o văzut-o și ea prea târziu pe Lena și nu a mai putut frâna și apoi...

   Bicicleta Lenei se răsturnă, se frecă cu o pedală de bordură și căzu la pământ. Lena țipă.

   Femeia coborî și era foarte agitată. Dorea să o ajute pe Lena, dar aceasta ședea pe bordură și plângea. La braț avea o zgârietură și genunchiul drept sângera. Dar ce era mai rău pentru Lena: panfofii frumoși și roz erau în totalitate zgâriați și negrii! Acum se va descoperi totul! Maria va fi așa de supărată pe ea, iar mama dezamăgită.

   - Să te duc la doctor?

   Lena negă cu capul.

   - Nu-i așa de rău, mormăi ea.

   - Este mama ta acasă?

   Lena încuviință.

   - Te duc acasă.

   Tânăra femeie ridică bicicleta Lenei.

   - Vino!

   Cu lacrimi șiroinde, Lena șchiopăta lângă ea.

   Mama ei a fost foarte speriată văzând-o pe Lena. Tânăra femeie îi spuse ce s-a întâmplat, îi dădu mamei Lenei adresa ei și numărul de telefon și se despărțiră.

   - Acum pantofii Mariei sunt stricați! se plânse Lena. Nu am vrut să se întâmple așa ceva! Am vrut să-i încalț doar o dată și să-i arăt la școală, pentru că sunt așa de frumoși, iar Maria nici nu ar fi observat, bâigui Lena.

   Mama nici nu se uită la pantofi. Ea o luă în brațe pe Lena și apoi spălă cu grijă zgârieturile și lipi plasture peste ele.

   - Ar fi putut să fie mult mai grav, să-i mulțumim Domnului Isus că El te-a păzit!

   Încet, Lena se liniști iarăși. Ea se rugă împreună cu mama.

   Când Maria sosi acasă, Lena își ceru scuze, iar Maria a fost doar puțin supărată pe ea, pentru că toți au fost ușurați că nu i s-a întâmplat nimic Lenei.