Într-o stație de autobuz s-au
alăturat călătorilor deja existenți în autobuz un bătrânel de optzeci de ani, o
femeie de vârstă mijlocie și un tânăr de șaisprezece ani.
Bătrânelul cu păr alb-argintiu și
adus de spate spre pământ a început o conversație cu vecinul său. Gura lui
mergea întruna – dar nu avea o vorbire frumoasă și care l-ar fi bucurat și l-ar
fi îmbărbătat pe cel de lângă el, ci în vorbirea sa erau doar înjurături
îngrozitoare și jignitoare la adresa lui Dumnezeu. Pe fețele călătorilor se citea
groaza, dar toți tăceau!
Dar deodată, băiatul de
șaisprezece ani – palid, tremurând și adânc mișcat - și-a pus mâna pe brațul
bătrânului și i-a spus:
- Dragă domnule, dacă aveți pe cineva pe care îl iubiți cu adevărat, atunci
vă doare mult dacă se vorbește despre El în prezența dumneavoastră tot felul de
lucruri rele.
- Desigur, a afirmat bătrânul.
Tânărul a continuat:
- Dumnevoastră tocmai ați vorbit
despre Cineva, pe care eu Îl iubesc mult, într-un mod care pe mine m-a rănit
adânc.
Bătrânul a spus:
- Nu cunosc pe nimeni pe care să-l iubiți dumneavoastră! Nici măcar nu
știu cine sunteți!
Tânărul i-a explicat:
- Dragă domnule, dumneavoastră
L-ați batjocorit pe Dumnezeu care locuiește în cer; El mi-a arătat așa de multă
bunătate și Îl iubesc mult. – Sunt doar un copil, dar dumneavoastră vă aflați
la marginea mormântului.
Cu aceste cuvinte a scos Biblia
din geantă, i-a pus-o bătrânelului pe genunchi și i-a spus cu nostalgie:
- Citiți Cuvântul lui Dumnezeu și gândiți-vă că oamenilor le este
rânduit să moară o singură dată, iar
apoi urmează judecata! Dumnezeu să dea ca atunci să puteți sta înaintea Lui.
Tânărul și-a încheiat cuvintele cu
lacrimi și l-a privit pe bătrân în ochi. Pe obrajii acestuia a trecut o ușoară
roșeață – nu de mânie, ci de rușine.
După o scurtă tăcere, bătrânelul a
răspuns cu glas tremurător:
- Îți mulțumesc, tinere, pentru învățătura pe care mi-ai dat-o; nu o voi
uita niciodată. Și eu am avut o mamă credincioasă, dar nu i-am urmat
îndemnurile.
Toți călătorii au rămas adânc
impresionați de mărturia tânărului și de mărturisirea bătrânului. Liniștiți și
cugetând au stat unii lângă alții până la capătul călătoriei.
Câteva luni mai târziu s-a aflat
că un bătrânel a plecat din lumea aceasta în credința în Mântuitorul Isus
Hristos. Nu era altcineva decât bătrânul pe care tânărul l-a trezit din somnul
morții prin mărturia sa! – Ce rod bogat, binecuvântat a adus mărturisirea în
autobuz!
Nu ne dă aceasta curaj să stăm și
noi tot așa de credincioși de partea
Mântuitorului și să mărturisim despre El? Oh, să îndrăznim chiar dacă inima ne
bate cu putere și teama aproape ne sugrumă! Mântuitorul este cu noi și vrea să
ne ajute!
„Să nu-ți fie rușine dar de
mărturisirea Domnului nostru...“ 2 Timotei 1.8
„Căci Eu sunt Domnul,
Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: Nu te teme de nimic, Eu
îți vin în ajutor!“ Isaia 41.13
„De aceea, pe oricine Mă va
mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu, care
este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi
lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.“ Matei 10.32, 33
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu