„El mă iubește“

 

„Cu El sunt fericit, căci mă iubește, / Căci mă iubește necontenit.” Așa și-a început învățătoarea unei școli duminicale ora pentru copii într-un spital mare în care micuții pacienți sufereau de diverse afecțiuni neurologice. Printre ei era și unul care le făcuse îngrijitorilor și îngrijitoarelor multe necazuri, pentru că se părea că nu înțelegea niciun cuvânt și de cele mai mult ori avea o privire pierdută. A cântat și el cântecul. Deodată a venit la învățătoare și i-a spus: „Și pe mine? Mă iubește Dumnezeu și pe mine?” Când aceasta l-a asigurat: „Da, Dumnezeu te iubește și pe tine!”, privirea i s-a schimbat, ochii i-au strălucit de bucurie, iar după aceea a cântat și mai tare și mai cu inimă decât înainte, mai ales când se repeta refrenul la sfârșitul fiecărei strofe: „Cu El sunt fericit, căci mă iubește, / Căci mă iubește necontenit.”

Cântarea s-a terminat, ora pentru copii de asemenea, dar bucuria băiatului a continuat și tot mereu spunea: „El mă iubește!” Spre seară, predicatorul spitalului a venit în camera în care se afla acest copil. Băiatul s-a dus repede la el și i-a spus: „Este adevărat, și pe mine?” Predicatorul a întrebat: „La ce te referi?” Băiatul a repetat: „Este adevărat, mă iubește Dumnezeu și pe mine?” Atunci bărbatul i-a dat mâna, l-a luat în brațe și i-a spus: „Da, Mântuitorul te iubește și pe tine!” Băiatul a fost foarte fericit.