Luis și ușa încuiată

    - Dragul meu, spune mama și arată cu degetul arătător spre ușa biroului tatălui, tata nu vrea să fie deranjat.

   Bineînțeles, Luis vrea imediat să știe de ce. Mama îl privește misterios:

   - Nu pot să-ți spun! Te rog să lași închisă ușa.

   Mama se întoarce în bucătărie. Luis rămâne în fața ușii încuiate - fără niciun răspuns la numeroasele întrebări care îi trec acum prin cap. Ce face tata în spatele ușii? De ce mama este implicată și Luis nu? Luis aproape că explodează de curiozitate.

   Se aude un zgomot puternic din bucătărie. Mama golește mașina de spălat vase. Luis se tot gândește. Să îndrăznească? Se strecoară cu grijă până la ușa biroului. Își apropie bine urechea de ea. Nu se aude nimic! Este liniște de mormânt înăuntru. Nu poate afla nimic!

    Luis scoate din baie micul scăunel pe care îl folosește întotdeauna când se spală pe dinți. Îl așază în fața ușii și se urcă pe el cu ambele picioare. Se apleacă încet în față și se uită prin gaura cheii. Nimic. Se uită prin gaura cheii cu ochiul drept, apoi se uită din nou cu ochiul stâng. Se vede o ușoară licărire de lumină. În rest - nimic!

   Hmm, așa nu merge! Puțin frustrat, duce scaunul înapoi la locul lui. Degetele prind mânerul ușii. Dacă ar deschide-o, ar afla secretul. Luis se gândește la privirea severă a mamei și la cuvintele ei. Își retrage repede mâna. Ce altceva ar putea să facă? Apoi îi vine în minte o idee nouă. Își strânge mâna pumn și bate la ușă. Ușor la început, apoi mai tare.

   - Luis, tu ești?, se aude vocea tatălui. Ești atât de nerăbdător? Nu vreau să fiu deranjat.

   Luis întrerupe imediat ciocănitul și se oprește.

   - Luis?, întreabă tata.

   Băiețelul își ține respirația și urcă pe vârfuri treptele spre camera lui. Mama i-a spus să nu-l deranjeze pe tata.

   Trist și puțin enervat, Luis se aruncă pe pat. Broscuța Fred stă întinsă pe pernă și se uită la el cu ochi de broască.

   - Nu te uita așa, îi spune Luis broscuței. Dar, bineînțeles, broscuța de pluș nu își schimbă fața.

   Luis se așază și se gândește. Nu prea are chef de tata acum. Așa că se duce la ușă să o încuie. Dar nu este nicio cheie în încuietoare. Ce să facă acum? Privirea lui Luis se plimbă prin cameră. Privirea lui se oprește asupra scaunului din fața ferestrei. Luis îl ia într-o clipită și îl târăște cu mare efort pe podea până la ușă. Întoarce spătarul spre ușă și îl împinge chiar sub mânerul ușii. Se potrivește! Dacă cineva împinge acum mânerul de afară, nu va reuși să deschidă. Luis se aruncă pe pat, satisfăcut. Cartea de pe noptiera de lângă pat îi face cu ochiul. Ar putea să se uite ore întregi la cărțile cu pompieri.

   Cufundat adânc în cartea sa ilustrată, nici măcar nu observă că cineva încearcă să deschidă ușa camerei sale. Apoi se aude o bătaie ușoară de afară. Ciocănitul devine mai puternic. Toc-toc - toc-toc - toc. Ca și cum mama sau tata ar încerca să îi spună ceva. Dar Luis nu poate auzi nimic. Aude, dar nu vrea să audă. Cu o ureche este așezat pe pernă. Se întinde după broasca Fred și o apasă pe cealaltă ureche. Ciocănitul devine din ce în ce mai surd. Apoi, brusc, se oprește. Luis îl ia cu grijă pe Fred de pe ureche și ascultă cu atenție. Nu mai bate nimeni. Tata sau mama trebuie să fi renunțat pentru moment.

   Dar după câteva minute, Luis se simte singur în camera lui. Și începe să se simtă vinovat. Trage ezitant înapoi scaunul din fața ușii. O deschide. Tata stă pe podea în fața ușii.

   - Tata?

   - Luis, spune tata și se sprijină de perete. Luis se așază lângă el. Tata își pune brațul în jurul fiului său.

   - De ce ai încuiat ușa? Luis privește spre podea și se bâlbâie:

   - Pentru că eram supărat pe tine. Tu și mama aveți un secret. Și nimeni nu mă bagă în seamă!

   - Ah, Luis, ți-l vom spune. Nu era un secret. Ți-am pregătit un mic cadou, pentru că vreau să te fac fericit. În plus, este gata de o jumătate de oră. Am vrut să-ți aduc cadoul cu mult timp în urmă, dar ți-ai încuiat ușa. Ce păcat!

   Luis se uită la tata.

   - De o jumătate de oră?

   - Da, băiatul meu.

   Luis se gândește din nou. A irosit atât de mult timp? Tata a vrut să-l facă fericit și el l-a tratat pe tata așa?

   Luis se așază în poala tatei și își pune brațul în jurul lui.

   - Îmi pare rău, tata!

   - Nu-i nimic, Luis! Dar ușa ta va rămâne deschisă de acum încolo! Bine?

   Luis dă din cap.

   - Îți promit!

   - Știi, Luis, unele uși ne pot influența viața. Fie că le deschidem sau le închidem. Cea mai importantă ușă este ușa inimii. Dumnezeu vrea să dea tuturor un dar. Și ție, Luis! Dar pentru a face acest lucru, trebuie să deschizi ușa inimii tale.

   - Ușa inimii mele?, repetă Luis întrebător. Tata dă din cap: Da, numai tu poți să-ți deschizi inima Domnului Isus.

   - Și apoi?

   - Atunci El îți va da pace și bucurie în inimă, spune tata.

   - Tată?, își amintește Luis. Dar băteai în ritmul muzicii. Tata râde și își întrerupe fiul:

   - Da, era o limbă secretă.

   - Ce spuneai? Tata face o demonstrație la ușă. Toc-toc - Luis, spune el și bate din nou la ușă - Toc-toc – toc deschide-mi. Luis este uimit. Tata s-a ostenit atât de mult? Luis îl îmbrățișează și mai strâns.

   - Oprește-te, abia pot să respir, tușește tata.