O licitație memorabilă

 

   În secolul al XIX-lea, Wilhelm, un ucenic meșteșugar din Bavaria, a venit la Dresda și a înnoptat acolo într-un han. Acesta era plin în acea seară. Mulți dintre oaspeți erau tineri ucenici care își părăsiseră pentru prima dată satele natale. Obosit, Wilhelm s-a așezat la una dintre mese, s-a uitat curios în jur și a început să studieze fețele celor prezenți.
   Atunci, un bărbat din acea încăpere, a început o licitație. Interesul pentru marfa lui era diferit, dar deodată s-a făcut liniște în încăpere. Vânzătorul ținea cu ezitare ceva în mână. Era un Noul Testament (a doua parte a Bibliei). Cum Wilhelm nu putea suporta tăcerea, a licitat pentru carte, chiar dacă nu era într-adevăr interesat de ea. A primit-o pentru doar trei penny.

   Să fie această carte Cuvântul lui Dumnezeu?, s-a gândit el cu îndoială. Cu toate acestea, a început imediat să o citească. Lectura l-a determinat pe acel ucenic să creadă în Dumnezeu și în Fiul Său, Isus Hristos. Întreaga sa viață a fost transformată!

   Acest ucenic a fost Wilhelm Schmidt (1858-1924), inventatorul locomotivei cu abur. Cu toate acestea, credința sa a fost mai importantă pentru el decât invențiile sale. El a spus odată pe bună dreptate: „Dacă soarele moare, pământul moare; dacă Dumnezeu și Hristos este disprețuit, omenirea piere prin Cel rău.”

   Citește și tu Noul Testament!

„Pește proaspăt - aproape viu”

 

   Am văzut această reclamă în vitrina unui magazin. Este o idee originală de a le spune oamenilor că, chiar dacă peștele nu mai este viu, el este încă deosebit de proaspăt și de bun.
   Mergând mai departe, m-am gândit la acei oameni care sunt aproape vii, dar care, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, sunt „morți în greșeli” (Efeseni 2.1).
   Unii cred că în fiecare om este o sămânță de viață spirituală care poate fi adusă la înflorire cu ajutorul educației și al formării. Însă Biblia nu cunoaște o astfel de sămânță bună. Doar cine „are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața” (1 Ioan 5.12).

   Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că putem fi vii din punct de vedere fizic, dar în același timp să fim morți din punct de vedere spiritual. Acest lucru se aplică tuturor oamenilor, deoarece toți au păcătuit, toți au devenit – într-o măsură mai mare sau mai mică – vinovați în fața lui Dumnezeu.

   Dar versetul biblic citat mai sus vorbește despre mântuire. Este clar că o persoană moartă nu poate contribui cu nimic la mântuirea sa. Chiar și oamenii care sunt „aproape vii”, adică aceia care duc o viață onorabilă nu se pot mântui singuri. Omul în mândria sa nu vrea să accepte acest adevăr – dar mântuirea poate veni doar de la Dumnezeu. Numai El ne poate da viața veșnică – și El o dă tuturor celor care cred în Isus Hristos și în moartea Sa ispășitoare! „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9).

Psalmul 51.7

 

Curățește-mă cu isop, și voi fi curat; spală-mă, și voi fi mai alb decât zăpada.

Psalmul 51.7

Louis și amprenta din zăpadă

    Louis și verișoara sa Paula se joacă în zăpadă de ceva vreme. Mama stă cu ochii pe ei, iar tata curăță aleea spre casă cu o lopată de zăpadă. De câteva zile ninge cu fulgi mari.

   - Perfect pentru a petrece o zi frumoasă în zăpadă, spune mama.

   Un om de zăpadă mare, cu ochi negri din cărbune și un nas roșu dintr-un morcov înghețat, se uită deja peste gardul vecinilor. Paula și Louis și-au dat toată silința. Și mama i-a ajutat la rostogolirea bulgărelui mare de la bază, care era atât de greu. Și, bineînțeles, au aruncat și cu bulgări de zăpadă unul în altul. Acest lucru se poate vedea foarte bine pe căciula verde a lui Louis, pe care încă mai este zăpadă. Louis a primit destul de mulți bulgări. Dar mama s-a asigurat că totul a decurs corect și că nimeni nu a fost rănit. Acum Louis este destul de obosit și se lasă să cadă în zăpadă.

   - Să nu-ți fie prea frig, se teme mama.

   Cu toate acestea, Louis închide ochii pentru o clipă, apoi se ridică. Acest lucru îi dă o idee Paulei.

   - O să-ți arăt ceva, am învățat de la prietena mea Laura! Paula îl strigă pe Louis și se întinde în zăpada neatinsă. Își mișcă mereu brațele și picioarele spre exterior și spre interior. Apoi se ridică cu grijă în picioare și sare cât de departe poate.

   - Uite, îi arată lui Louis opera ei de artă, un înger de zăpadă. Louis este uimit.

   - Vreau și eu unul, spune Louis și se întinde în zăpadă. Își mișcă și el picioarele și brațele spre exterior și spre interior. Zăpada rece îi gâdilă ceafa. Se ridică în picioare și sare departe de îngerul de zăpadă, la fel ca Paula. Acum se uită la imaginea lui. Nu arată la fel de bine ca cea a Paulei, dar ea are deja puțină experiență. Inspirat de îngerul de zăpadă perfect al Paulei, Louis caută un loc bun pentru un alt înger. Nu durează mult și câteva urme de îngerași de zăpadă împodobesc grădina. Mama și tata sunt uimiți.

   - Ați fost harnici!

   - Am făcut o mulțime de îngeri de zăpadă, exclamă Paula entuziasmată.

   - Văd, confirmă mama.

   - Eu nu am văzut niciodată un înger, spune Louis. Chiar există? Tata dă din cap.

   - Da, există îngeri. Când te-ai născut, Louis, mama a atârnat un verset din Biblie deasupra mesei de înfășat.

   Louis este curios:

   - Ce scria pe el?

   - „Căci El (Dumnezeu) va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale”, citează tata textul. Dumnezeu are îngeri care te însoțesc peste tot și au grijă de tine.

   - De mine?, întreabă Louis uimit.

   - De tine, repetă tata.

   - Și de mine?, intervine Paula.

   - Da, și de tine, Paula, răspunde mama.

   - Îngeri ca aceștia? Louis se încruntă și arată spre amprenta din zăpadă.

   - Nu știm dacă arată ca aceste amprente din zăpadă, spune mama.

   - Păcat, Louis este dezamăgit. Faci totuși și tu unul, tată?

   Tata râde și arată spre spatele Paulei:

   - După aceea voi fi și eu un om de zăpadă.

   Louis se uită la spatele Paulei. Apoi se întoarce spre cei trei și își arată peste umăr spatele.

   - Și eu arăt așa? Mama dă din cap și Paula chicotește. Tata spune:

   - Da. Tu chiar ești un om de zăpadă mai mare decât Paula. Dacă te-ai rostogoli prin zăpadă, ai fi un om de zăpadă peste tot.

   - Și ai arăta ca acela, adaugă mama, arătând spre omul de zăpadă pe care l-au făcut mai devreme. Louis nu are nevoie să i se spună de două ori. Se aruncă în zăpadă și se rostogolește înainte și înapoi.

   - Este bine?, vrea el să știe.

   - Perfect!, strigă Paula și îl ajută pe micul om de zăpadă să se ridice în picioare. Louis tropăie până la „fratele lui mai mare”, omul de zăpadă, și își pune un braț în jurul lui.

   - Aproape ca gemeni, spune Paula. Cu excepția nasului.

   Louis se uită la fața omului de zăpadă:

   - Cui îi place un nas de morcov?

   Mama este de acord și spune:

   - Al tău este mult mai frumos.

   Începe să ningă din nou. Un fulg de zăpadă aterizează în mijlocul nasului lui Louis.

   - Direct pe nas, comentează tata. Louis încearcă să privească la vârful nasului. Dar nu este atât de ușor. Apoi își mișcă nasul și adulmecă puternic. Dar fulgul mic nu cade. După câteva secunde, o picătură de apă curge pe nasul lui Louis, apoi pe buze și se lipește de bărbie.

   - S-a topit, explică tata. Nasul tău era prea cald pentru el. Louis și Paula râd.

    - Ai rostit cuvântul potrivit: cald, spune mama. Destulă zăpadă pentru astăzi! Să mergem la căldură!

Informații despre îngeri

De unde vin îngerii?

Îngerii au fost creați de Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El” (Coloseni 1.16). Aceste cuvinte sunt valabile și pentru îngeri.

Câți îngeri există?

Foarte mulți, deși numărul lor exact nu este cunoscut! În ultima carte a Bibliei, în Apocalipsa 5.11, este menționat un număr: „de zece mii de ori zece mii și mii de mii” - ceea ce ar însemna că ar fi sute de milioane de îngeri! Apropo, îngerii nu pot muri. Imaginează-ți: Ei au observat întreaga istorie a omenirii și cu siguranță sunt adesea uimiți de cât de înțelept, de drept, de milostiv și de răbdător este Dumnezeu cu oamenii. 

Cum arată îngerii?

În mod normal, îngerii nu au un corp vizibil ca noi, oamenii, ci sunt invizibili pentru ochii noștri. Se mai spune că sunt duhuri. Acesta este motivul pentru care nu știm cum arată. Cu toate acestea, există și îngeri care au șase aripi. Ei sunt numiți serafimi.

Au îngerii voință?

Da, ei au. Pentru că, din nefericire, a existat o căpetenie puternică (Satan) care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu (compară Isaia 14.12-15) și un mare număr de alți îngeri l-au urmat pe Satan (diavolul) și au căzut de la Dumnezeu. Diavolul și îngerii căzuți vor fi pedepsiți de Dumnezeu în viitor pentru răutatea lor (Apocalipsa 12.9). Dar dacă aparții Domnului Isus, nu trebuie să te temi de diavolul și de îngerii lui. Domnul Isus l-a învins pe diavolul. 

Ce pot face îngerii?

Îngerii lui Dumnezeu fac ceea ce Dumnezeu le spune să facă. De aceea sunt numiți „slujitorii” lui Dumnezeu (Evrei 1.7). Ei sunt foarte puternici. În Psalmul 103.20, îngerii sunt numiți „tari în putere”.

Ce lucrări le-au fost date îngerilor?

Îngerii (heruvimii) păzeau drumul către pomul vieții (Geneza 3.24). „Îngerul Domnului” este adesea menționat în Vechiul Testament. Deoarece vorbește ca Dumnezeu Însuși, el este probabil Domnul Isus, care apare sub această formă în Vechiul Testament (citește, de exemplu, Geneza 16.10; 22.15-18; 31.13).

Îngerii i-au anunțat noaptea pe păstorii care își păzeau turmele că Isus Hristos S-a născut (Luca 2.8-14). Îngerii L-au ajutat și pe Domnul Isus: I-au slujit când a fost ispitit de diavolul (Matei 4.1-11). În noaptea dinaintea morții lui Isus pe cruce, un înger a venit din cer și L-a întărit (Luca 22.43). Iar la mormântul gol al Domnului Isus, îngerii au vestit unor femei: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat” (Luca 24.5,6).

Cât de inteligenți sunt îngerii?

În 2 Samuel 14.20 se spune că îngerii au înțelepciune. Acest lucru devine clar și din alte pasaje când îngerii vorbesc cu anumiți oameni. Și totuși, ei nu înțeleg ce înseamnă să fii un copil al lui Dumnezeu, pentru că ei înșiși nu au experimentat niciodată ce înseamnă răscumpărarea (1 Petru 1.12).

Au îngerii sentimente?

Cartea lui Iov relatează că îngerii s-au bucurat la crearea pământului (Iov 38.7). Isus Hristos a spus odată că „este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu” pentru un păcătos care își dă seama că este vinovat în fața lui Dumnezeu și se pocăiește (Luca 15.10).

Pace pe pământ

   Iulian se apleacă peste umărul fratelui său mai mare și îl privește atent.

   - Ce faci, Laur?, vrea el să știe.

   - Scriu un referat la istorie. Este vorba despre primele demonstrații anti-război din 1924, anul anti-război. La zece ani de la începerea Primului Război Mondial, diverse mișcări au chemat la demonstrații împotriva eforturilor de reînarmare. „Niciodată din nou război” a fost motto-ul de atunci și de astăzi.

   - Consider că este bine, spune Iulian cu entuziasm. Și eu sunt împotriva războiului. Oamenii nu ar trebui să-și mai spargă capetele unii altora.

   Laur se întoarce încet spre frățiorul său.

   - Așa este, spune el încet. Cu toții ne dorim aceasta.

   El scoate o foaie de hârtie, o copie dintr-o carte de istorie. „În secolul al XX-lea au existat aproximativ 200 de războaie și conflicte armate, războaie civile, revolte și altele”, citește el. „Teribilul Al Doilea Război Mondial a început la doar 15 ani după aceste demonstrații.”

   - 200 de războaie? Iulian trage aer în piept.

   - Da, experții nu au ajuns la un consens, unii spun că ar fi fost chiar mult mai multe.

   - Dar...

   - Aceasta este realitatea. Mișcările pacifiste din toate timpurile nu au reușit, din nefericire, să abolească războiul, oricât de bune au fost preocupările lor.

   Iulian tace și privește nefericit pentru o clipă.

   - Dar Biblia vorbește și despre pace.

   - Este adevărat. Dar și despre multe războaie. Știi, există pace acolo unde oamenii Îi acordă atenție lui Dumnezeu, acolo unde începe domnia lui Dumnezeu. Și aceasta trebuie să se întâmple mai întâi cu noi, acasă, în clasă, în oraș.

   - Nu înțeleg. Noi nu am porni niciodată un război.

   - Nu. Dar orice ceartă este un război la scară mică.

   Iulian sare în picioare și se duce la fereastră.

   Afară este deja întuneric și câteva stele sclipesc pe cer.

   - Cum adică, să-I acorzi atenție lui Dumnezeu?, întreabă el nedumerit.

   - Nici păstorii din câmpie acum 2.000 de ani nu știau acest lucru. Dumnezeu a venit la ei cu pacea Sa!

   - Povestește-mi!

   - Știi relatarea din Biblie.

   - Spune-mi-o totuși, îl roagă Iulian pe fratele său. El se face comod în fotoliul frumos al lui Laur.

   - Să fii păstor era o meserie dificilă în Antichitate, începe Laur gânditor. Păstorii trebuiau să fie afară noaptea, în frig, furtuni și ploaie, protejându-și animalele de prădători și de animalele sălbatice. Păstorii trăiau în aer liber. Ei erau, cu siguranță, căliți de vânt și de ploaie. Tocmai la acești oameni a venit noaptea îngerul lui Dumnezeu, nu la savanți în birourile lor. O lumină puternică a strălucit în jurul păstorilor și ei s-au speriat foarte tare.

   Iulian dă din cap.

   - Dar de animalele sălbatice nu le era frică?

   - Nu, mulți dintre ei probabil că nu se temeau de ele. Dar această lumină din cer - ei nu mai văzuseră niciodată așa ceva. Dar Dumnezeu nu i-a lăsat să se teamă, pentru că mesajul pe care îl avea pentru păstori era mult prea frumos! Nu vă temeți, le-a spus El prin intermediul îngerului, căci vă aduc o veste bună: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor. Iată semnul după care-l veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.

   Biblia nu descrie în detaliu cum au primit păstorii această veste. Dar, cu siguranță, au înțeles imediat: Mântuitorul de la Dumnezeu nu vine în cartierul nobil al Ierusalimului, El va fi așezat într-o iesle. Era o iesle, probabil făcută din piatră, din care animalele mâncau în mod normal. Și aceasta înseamnă că vine la noi, la oamenii obișnuiți; vine la cei săraci, la cei slabi, la cei alungați, la cei oprimați. Totuși, păstorii nu au avut prea mult timp să se gândească. Pentru că, dintr-o dată, primul înger a fost înconjurat de o mulțime de mesageri cerești care au intonat împreună: Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ!

   - Da, pace pe pământ, spune Iulian cu nostalgie. Când va fi?

   - Isus a venit să aducă pacea, să instaureze o împărăție a păcii, răspunde Laur. Dar știi ce I-am făcut noi, oamenii, L-am respins și L-am omorât. De aceea El S-a întors în cer - pentru moment. Dar Dumnezeu nu lasă oamenii să stea în calea planurilor Sale. Isus va veni din nou și va domni pe acest pământ timp de 1.000 de ani. Și atunci va fi pace.

   - Și până atunci va mai fi război?

   - Mă tem că da.

   - Ce putem face în această privință? Este atât de groaznic ce se întâmplă în război, oamenii pierd totul, trebuie să fugă, mulți mor!

   Laur se gândește pentru o clipă.

   - Mulți refugiați, în special din Ucraina, Siria și Afganistan, au venit la noi în ultimii ani. Putem fi prieteni pentru acești oameni. În general, putem milita pentru pace la scară mică, pentru corectitudine și respect în clasă.

   Iulian dă din cap nerăbdător.

   - Avem câțiva ucraineni în clasă. Unii dintre ei nici nu știu ce se întâmplă cu familiile lor și cred că sunt destul de singuri.

   - Exact. Astfel de oameni, inclusiv părinții lor, au nevoie de dragoste și bunătate și poate și de ajutor foarte practic pentru a se pune pe picioare. Iar noi le putem spune că Dumnezeu îi iubește. Dumnezeu este mai ales alături de oamenii care sunt în nevoie, care nu au pe nimeni.

   - Și ce putem face pentru oamenii care au rămas în fostele zone de război?

   Laur se încruntă.

   - Organizațiile umanitare fac multe. Poți dona bani, organiza o campanie în clasă sau în grupul vostru de tineri, mai ales acum, iarna. Ne putem ruga lui Dumnezeu pentru victimele războiului și pentru acele țări. Și putem fi „pașnici” în comportamentul nostru și în cercul nostru de prieteni. Mai presus de toate, vrem să le spunem oamenilor că Domnul Isus a murit pentru ei ca să-i aducă în siguranță. Pentru că toți cei care cred în El și își mărturisesc păcatele înaintea Lui au pace cu Dumnezeu și sunt mântuiți pentru veșnicie.

   Iulian a ascultat nerăbdător.

   - Vreau să fac toate acestea, decide el. Și Domnul Isus mă va ajuta.

Și azi pe străzi de iarnă...

 

În fiecare an, în noaptea de Crăciun, copiii merg cu colindul. Colindele lor povestesc cum a venit Domnul Isus din cerul plin de slavă și s-a născut într-o iesle și cât de mult dorește El să Se nască în inimile oamenilor, să aducă în viețile lor pace și bucurie.

Străzile sunt ninse și este foarte frig. Copiii merg pe jos din casă în casă și cântă la ferestrele înghețate despre nașterea Domnului Isus.

Odată, o fetiță dintr-un cor de copii dintr-o biserică era foarte întristată: părinții ei nu erau credincioși și nu o lăsau să meargă cu colindul. Numele ei era Elvira. Când copiii erau gata să pornească la drum, Elvira a început să plângă: ea ar fi vrut atât de mult să meargă și ea!

Puteau oare copiii s-o ajute în vreun fel? Unui băiețel i-a venit o idee:

- Să ne rugăm cu toții pentru părinții Elvirei, apoi să mergem să-i colindăm, poate se vor îndupleca și își vor schimba gândul.

Așa au făcut: s-au rugat toți, apoi au plecat către casa fetiței întristate. Tremurând de frig, au cântat trei cântări la fereastră. Când au terminat de cântat, mama fetiței a ieșit în curte. Ochii îi erau plini de lacrimi și în mână avea o farfurie mare cu bomboane și prăjituri.

- Voi sunteți niște copii minunați, a spus ea. O voi lăsa întotdeuna pe Elvira să meargă cu voi, fie la biserică, fie în misiune.

Copiii au plecat mai departe plini de bucurie: Elvira era în mijlocul lor. Pe deasupra, fiecare avea în mână bomboane și prăjituri.

Domnul Isus poate să rezolve orice problemă adusă înaintea Lui în rugăciune.

Pentru mine

 

Pentru mine, scump Isuse,

pentru mine ești nespus,

preț de mântuire,

pentru mine Te smerești,

pentru mine-Ți dăruiești

marea Ta iubire.

Pentru mine Te-ai născut,

pentru mine ai crescut,

rod și bucurie,

pentru mine-ai pătimit,

pentru mine Te-ai jertfit,

slavă, slavă Ție.

Pentru mine-ai înviat,

pentru mine Te-ai 'nălțat

sus în strălucire,

pentru mine-n ceruri ești,

pentru mine pregătești

dulcea fericire.

Pentru mine într-o zi,

pentru mine vei veni,

har și bucurie,

pentru mine, Domnul meu,

ești și Rob și Dumnezeu,

slavă, slavă Ție.

Neajutorați și lipsiți de apărare, dar îngrijiți cu dragoste

 

   La naștere, puii de panda cântăresc doar 140 de grame - adică puțin mai mult decât o tabletă de ciocolată și sunt de mărimea unei bucăți de unt. Se nasc cu pielea ridată, de culoare roz și nu pot vedea sau auzi. Nici măcar metabolismul lor nu funcționează, astfel încât nou-născuții panda nu pot excreta fecale sau urină. Nici măcar nu își pot menține singuri temperatura corpului. Un pui de panda nou-născut este complet neajutorat.

   Dar Dumnezeu Se îngrijește ca puiul orb și roz să devină un panda adult într-un an. Pentru că niciun pui de panda nu ar supraviețui fără ajutorul mamei sale, animalele-mamă nu își lasă nou-născuții singuri nicio secundă în primele săptămâni de viață. Nici măcar atunci când ele însele trebuie să mănânce și să bea.

   Mama ține adesea puiul în brațe pentru a-i ține de cald. Ea îi dă puiului de panda lapte matern de până la 14 ori pe zi. De asemenea, mama masează mușchii puiului pentru a stimula procesul de defecare și de urinare. După trei săptămâni, corpul puiului este complet acoperit de blana albă și neagră tipică. La aproximativ șase săptămâni, puii deschid ochii pentru prima dată. Când au două luni, se deschid canalele auditive. Până la vârsta de trei sau patru luni, puii fac primele încercări de târâre. La aproximativ cinci luni, ies din bârlog pentru prima dată și învață să meargă, să se cațere și să mănânce alimente solide.

   Dumnezeu a creat și a aranjat toate acestea în mod minunat: cerul și pământul, plantele și toate animalele, păsările de pe cer, peștii din apă și animalele de pe uscat. Și oamenii cu abilitățile lor uimitoare. Tu ești creat în mod unic de Dumnezeu!

 

Iarna

 

   A venit iarna și mie chiar îmi place iarna. Este, într-adevăr, un anotimp de care să te minunezi. Deși, de fapt, nu există decât anotimpuri de care să te minunezi.

   Ce poți să descoperi iarna (doar un exemplu): chiciura, care se formează atunci când umezeala de pe plante și de pe obiecte îngheață peste noapte. Dacă dimineața iese soarele, nu uitați să ieșiți și să aruncați o privire. Pânzele de păianjen arată dintr-o dată ca niște opere de artă din țesătură albă brodată, ultimii boboci de flori par înveliți în zahăr, copacii ca niște statui din marmură.

   Dumnezeu este mare, El a creat lumea atât de frumos! Încă mai puteți vedea aceasta, chiar dacă oamenii au distrus deja o mare parte din ea. Și marele univers vine tot din mâna lui Dumnezeu, toate creaturile și chiar și cerul, pe care noi nu-l putem vedea. Undeva acolo este domeniul tronului lui Dumnezeu. El a creat, de asemenea, o mare mulțime de ființe invizibile puternice, care Îi slujesc lui Dumnezeu: îngerii.

   Dar îngerii nu sunt „copii ai lui Dumnezeu”. Dumnezeu a intenționat ca doar oamenii să devină copii ai lui Dumnezeu. Poate că te întrebi cum poți deveni un copil al lui Dumnezeu. Prin acceptarea Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu, în viața ta. Aceasta înseamnă că îți dai seama că ai nevoie de Isus ca Mântuitor. Cere-I lui Dumnezeu să îți ierte păcatele și crede că Domnul Isus a murit pentru tine pe cruce. Fă acest lucru și vei vedea că a fi un copil al lui Dumnezeu este cel mai frumos lucru care există!