Fereastra

   Betty Îl iubea pe Domnul Isus şi dorea mult să facă ceva pentru Domnul ei. Ea nu era prea sociabilă şi nu putea vorbi bine. „Dar“, s-a gândit ea, „eu pot să mă rog ca oamenii să vină la credinţă.“ Ea L-a rugat pe Domnul Isus să-i arate ce ar putea să facă pentru El.

   Într-o zi i-a venit o idee bună. „Aşa de mulţi oameni trec pe lângă fereastra mea“, s-a gândit ea, „voi lipi un verset din Biblie pe fereastră pentru ca oricine să-l poată citi, chiar dacă vor râde de mine.“

   După ce a căutat un timp, a găsit o carte poştală cu versetul: „Dumnezeu nu oboseşte iertând“ (Isaia 55.7). Betty a aşezat cartea poştală cu verset în faţa florilor din fereastră.

   Apoi s-a aşezat în cameră pentru a vedea reacţia trecătorilor. Unii se opreau şi îl citeau, alţii aruncau doar o privire fugară, dar pentru fiecare Betty înălţa o rugăciune spre cer, pentru ca acele cuvinte să-i atingă inima.

   Timpul trecea şi într-o zi Betty a devenit atentă la o fetiţă care privea tristă. Ea venea mereu şi privea cartea poştală. Şi Betty se ruga serios pentru ea. Nu după multe zile, Betty a văzut-o pe fetiţă că stă din nou la fereastră. Dar de data aceasta nu a mers mai departe, ci a venit la uşa casei şi a bătut timidă. Betty se grăbi să deschidă uşa şi o întrebă prietenoasă: „Pot să te ajut?“ – „Este într-adevăr adevărat? Mă va ierta?“ întrebă fetiţa printre lacrimi şi arătă spre cartea poştală din fereastră. Betty o asigură de adevărul acestor cuvinte. „Propoziţia este scrisă în Biblie. Este una din marile făgăduinţe ale lui Dumnezeu.“

   Betty a invitat-o pe fetiţă înăuntru şi s-au rugat împreună. Înainte ca fetiţa să plece, ea a găsit pace cu Dumnezeu prin sângele Domnului Isus.

   Ce mult i-a mulţumit Betty Domnului că eforturile ei mici au fost de folos, ca un om să fie condus la Dumnezeu!