O zi de şcoală

   Iuliana mergea în clasa a şasea. De fapt, îi făcea plăcere să meargă la şcoală, dar astăzi a venit plânsă acasă.

   - Iuliana, ce s-a întâmplat? o întreabă mama speriată.

   - Ah, mamă, astăzi a fost o zi îngrozitoare! Flavius şi Cristian s-au bătut, iar apoi Flavius a fost împins în mine. Ochelarii mei s-au îndoit în întregime. Şi apoi pe Alexandru, ştii că nu mă poate suferi, doamna Berghea l-a pus lângă mine. Pentru că este aşa de neliniştit şi face gălăgie.

   - Ah, draga mea, vino încoace. Mama îşi luă fiica strâns în braţe. Dar de ce eşti aşa de încălzită?

   - Din cauza băieţilor mai mari. În autobuz mi-am căutat un loc. Apoi au venit câţiva băieţi din clasa a opta şi m-au împins de pe locul meu şi au spus lucruri urâte. Nu le-am făcut de fapt nimic.

   - Într-adevăr, nu sunt lucruri frumoase, hai aşază-te aici. Mama trecea liniştitor cu mâna peste braţul Iulianei.

   După prânz, îi merse ceva mai bine.

   - Mamă, nu înţeleg pur şi simplu de ce este aşa de multă ceartă şi violenţă. Flavius şi Cristian de exemplu se bat aproape în fiecare zi.

   - Dar nu numai ei, gândeşte-te la tine şi la fratele tău. Nu poţi să spui că este pace. Există ceartă în cercul cel mai mic. Dacă un popor se ridică împotriva altuia, este război, explică mama şi apoi continuă: Orice violenţă este urmarea păcatului. Dacă avem pace cu Dumnezeu şi ne comportăm conform voii Lui, ar fi totul mai uşor. Dar cei mai mulţi oameni nu doresc să asculte de El şi aceasta aduce nefericire în inimi. Apare setea după putere, apăsarea, violenţa şi mult alt rău. Poate este mai bine dacă te-ai ţine în continuare departe de bătăuşi, chiar şi în autobuz aşază-te în faţă în apropierea şoferului.

   Iuliana a spus:

   - Voi încerca.

   Violenţa în şcolile noastre creşte permanent. Nu întotdeauna există o soluţie împăciuitoare a problemei. Dar ceva este foarte sigur: tu poţi să te rogi pentru ajutorul lui Dumnezeu în momente grele!