Acum!

   Într-o frumoasă zi de vară, Marius, care avea paisprezece ani, stătea pe o poiană în apropierea unui turn de biserică, ce avea și un mare ceas solar.

   De câtva timp, Marius era neliniștit din cauza păcatelor sale. Știa că trebuie să meargă cu ele la Domnul Isus. Dar vocea înșelătorului i-a șoptit tot mereu:

   - Mai așteaptă, mai ai destul timp. Dar o altă voce l-a atenționat imediat:

   - Nu, decide-te acum pentru Hristos!

   Așa s-a întâmplat și astăzi cu el, în timp ce se afla pe poiană.

   - Asta te va face doar morocănos și nefericit, iar colegii tăi nu vor mai vrea să știe nimic de tine.

   - Nu, din contră, spunea o altă voce, doar aceasta poate să-ți dea adevărată fericire, pace și bucurie, ca nicăieri altundeva în lume.

   - Nu deveni credincios, te vor râde toți și va fi gata cu toate bucuriile și plăcerile lumii.

   - Dar tu vrei totuși să faci ce te roagă Dumnezeu, doar aceasta rămâne, iar fără Domnul Isus nu există pace, adevărată fericire.

   Așa cum era în lupta aceasta interioară, privirea lui se îndreptă deodată spre ceasul solar, iar când se uită mai de aproape, citi deslușit cuvintele scrise dedesubt:

   Acum sau când?

   Aceste cuvinte îl atinseră în inimă pe Marius. Oricât de mult încercase să-și preocupe gândurile cu joaca și sportul și alte lucruri, tot mai puternică a devenit întrebarea în inima lui:

   Acum sau când?

   - Da, când Îi voi dărui Domnului Isus inima mea?

   Și așa cum se uita la ceasul solar și observă că umbra coborâse deja foarte mult, strigă deodată cu voce tare:

   - Acum vreau să fac acest lucru.

   El nu putea și nu avea voie să mai amâne. El s-a rugat și a recunoscut păcatele lui înaintea Domnului Isus și I-a predat Lui viața sa. Din acea oră a venit pace și bucurie în inima lui.

   Poate mulți dintre voi cunoașteți asemenea lupte interioare. Vă și propuneți ca într-o zi să-L primiți pe Domnul Isus ca Mântuitor al vostru, dar acum nu vreți să vă decideți încă. O, vă rog nu amânaț mult și lăsați-vă atenționați.

„Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2).