Întotdeauna când călătorea cu
tramvaiul, doamna B. își punea în poșetă câteva pliante creștine pe care le
împărțea călătorilor în timpul călătoriei.
Din nou i-a oferit șoferului de
tramvai un astfel de caiețel. Tânărul l-a luat în silă și i-a spus doamnei B.:
- Îmi dați mereu aceste caiețele
creștine. Cred că mă considerați un mare pierde-vară.
- Biblia spune: Inima este nespus
de înșelătoare și de deznădăjduit de rea. Aceasta înseamnă că atât inima
dumneavoastră, cât și a mea sunt în această stare. Nu sunt prea lingușitoare
aceste cuvinte, nu-i așa?
- Poate că-i adevărat. Dar de ce
trebuie să mă gândesc deja acum la astfel de lucruri?
- Dacă mergeți într-un cimitir,
veți vedea morminte de toate mărimile, chiar și de mărimea dumneavoastră.
Tânărul a râs. Acest răspuns i-a
plăcut. Doamna era originală.
- O să mă uit odată peste
caiețelul dumneavoastră. Spunând aceasta l-a pus în buzunar.
Când doamna B. a coborât din
tramvai, i-a vorbit încă o dată cu amabilitate șoferului, i-a amintit de
seriozitatea veșniciei și l-a îndreptat spre Domnul Isus, Mântuitorul lumii.
În dimineața următoare, doamna B.
a călătorit iarăși cu același tramvai. Dar șoferul tramvaiului îi era
necunoscut. Când a văzut-o pe doamna B., acesta i s-a adresat:
- I-ați oferit ieri colegului meu
un caiețel în acest tramvai?
- Da. De ce întrebați?
- Acum colegul meu este mort.
- Mort? De unde știți acest lucru?
Ce s-a întâmplat?
- Am fost și eu ieri în acest
tramvai când ați vorbit cu colegul meu. Când a terminat serviciul, am preluat
eu locul lui. El a sărit din tramvai, a vrut să prindă tramvaiul care venea din
sens opus, s-a împiedicat și a fost călcat de tramvai.
Doamna B. a fost zguduită. Ce
veste! Acest tânăr, care arăta foarte bine, a fost luat în puterea vârstei! –
Oare a murit fără Domnul Isus?
Puțin mai târziu, ea a trebuit să
coboare. Imediat ce a luat loc într-un alt tramvai, cineva i s-a adresat:
- I-ați dat ieri unuia dintre colegii
mei un pliant creștin?
- Da. Știu deja povestea tristă.
Unul dintre colegii dumneavoastră mi-a povestit totul.
- Dar poate totuși nu știți încă
totul. Eu l-am însoțit pe rănit la spital și azi-dimineață am fost lângă el
când a murit.
- Nu a murit imediat?
- Nu. El a trăit până azi-dimineață
la ora șapte. El mi-a spus și mie despre dumneavoastră. „O vei recunoaște pe
femeie. Merge în fiecare dimineață cu tramvaiul X și are la ea întotdeauna
caiețele creștine. Spune-i că nu mor fără Isus. Eu L-am găsit pe Mântuitorul.”
Și acum, dragă doamnă, dacă vreți să faceți un lucru bun, atunci vizitați-o și
mângâiați-o pe sărmana lui mamă.
„Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” Luca 19.10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu