Zalim, un tânăr indian, L-a primit în inima
sa pe Domnul Isus. La puțin timp după acest eveniment, a pornit la drum cu un
vapor pe fluviul Gange cu alți doi preoți hinduși mai în vârstă. Aceștia l-au
atacat imediat datorită credinței sale:
- Ce știi tu, un băiat prost, despre religia
părinților tăi și despre creștinism? Ce ți-a venit să părăsești religia
noastră?
- Probabil, aveți dreptate că sunt un om
prost. Dar faptul că am renunțat la idoli nu este o acțiune greșită din partea
mea. Aveam acasă un zeu superb. Era frumos lucrat și a costat o mulțime de
bani, deoarece l-am achiziționat de la un artist cunoscut. Am slujit zeului meu
mulți ani, deși nu m-a binecuvântat niciodată. Acum vă întreb: dacă aș avea
aici zeul meu, care era din piatră, și l-aș fi aruncat în fluviul Gange împreună
cu cățelul de acolo, ce s-ar fi ales de ei?
Preoții hinduși au tăcut și nu știau ce să
răspundă. Alți călători, care au urmărit discuția, au răspuns:
- Acel zeu de piatră s-ar fi aflat imediat
pe fundul fluviului, iar câinele ar înota la mal.
- Deci, câinele este mai mare decât zeul, a concluzionat
Zalim, deoarece câinele se poate salva pe sine însuși, dar zeul nu. Așadar nu-mi
cereți să slujesc unui zeu care este mai puțin valoros decât un câine. Nu, eu
nu vreau să mai venerez o piatră, ci vreau să mă închin Celui care a creat
întreaga lume. Eu mă închin Domnului Isus care a murit pentru mine și numai Lui
vreau să-I slujesc.
Este scris: „Să te închini Domnului,
Dumnezeului tău, și numai Lui să-I slujești” (Luca 4.8).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu