Copil fiind mergeam la școala duminicală din cadrul unei biserici creștine. La finalul școlii am primit ca și cadou o Biblie frumoasă cu marginea aurită și cu fermoar. Din nefericire, după câțiva ani am uitat-o în tren. Întristat de această pierdere mi-am făcut rost de una nouă.
Anii au trecut. Între timp mă obișnuisem cu Biblia mea nouă. Într-o zi însă mi-a căzut în mâini o Biblie mai veche, pe care o crezusem de mult pierdută: era Biblia care m-a însoțit în copilăria mea.
Cât de bucuros am fost să o am din nou în mâini! Pentru că în ea am notat ziua întoarcerii mele la Dumnezeu, a predării vieții mele Domnului Isus Hristos. Pe ultima foaie liberă era scris cu scrisul meu copilăresc de odinioară: „Întoarcerea mea la Dumnezeu a avut loc în 7.11.1982”. Dedesubt notasem și un verset din Biblie. Atunci, la cei zece ani ai mei eram suficient de mare pentru a înțelege că Isus Hristos a făcut liberă pentru mine calea spre Dumnezeu. Suficient de mare pentru a veni cu păcatele mele la Domnul Isus și a-L accepta ca Mântuitor. Remarcabil era că se strecuraseră greșeli de scriere și, ca elev de clasa a patra, scrisesem câteva litere invers, ca în oglindă. Probabil datorită marii mele bucurii de care îmi pot aminti foarte bine. Am știut că toate păcatele mele sunt iertate!
Aceeași dată am notat-o și la marginea versetului: „Isus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Probabil atunci s-a vorbit despre acest pasaj din Evanghelia după Ioan pe care Dumnezeu l-a folosit să-mi arate calea spre viața veșnică. Cât de mulțumitor sunt că L-am cunoscut pe Domnul Isus deja când eram un copil!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu