De dragul lui Charley

 

Am auzit odată povestea unicului fiu al unui comerciant bogat care s-a înrolat ca soldat în Războiul Civil American. Fiul a fost rănit într-o bătălie și a fost trimis la spital. Acolo a întâlnit un tânăr soldat, oarecum neînfrânat, de care se simțea atras. Acest soldat a fost lăsat acasă; avea doar câțiva cenți în buzunar. El locuia în Chicago. Înainte de a pleca, fiul comerciantului i-a dat un bilețel pentru tatăl său, prin al cărui oraș va trece în drumul său spre casă.

Într-o zi, pe când comerciantul stătea foarte ocupat cu dosarele sale, un soldat zdrențăros a venit la biroul său și i-a prezentat o bucată de hârtie murdară și mototolită. Soldații cerșetori în călătorii nu erau ceva neobișnuit în acea vreme, iar comerciantul a refuzat la început să se uite măcar la hârtia care i-a fost prezentată. El a spus: „Nu pot să am grijă de tine. Sunt foarte ocupat și toată această cerșetorie mă calcă pe nervi.” - „Acest bilet este de la Charley”, a spus soldatul.

Atunci, comerciantul a luat biletul, l-a deschis și a citit: „Dragă tată - acest om este fără bani și ar dori să se alăture familiei și prietenilor săi în Chicago. A fost foarte amabil cu mine în spital. Ajută-l, de dragul lui Charley.” Tremurând, s-a ridicat de pe scaun și i-a strâns mâna soldatului cu căldură. Dintr-o dată a avut destul timp. L-a dus acasă și l-a așezat la o masă generoasă. I-a dat unul dintre cele mai bune paturi din casă pentru noapte și l-a îmbrăcat cu haine noi în dimineața următoare. Apoi i-a cumpărat un bilet de avion spre Chicago și i-a pus în mână câteva bancnote de un dolar în semn de rămas bun.

De ce a făcut toate acestea? De dragul lui Charley. Soldatul nu avea dreptul la bunătatea lui. Comerciantul nu s-a gândit nici la meritele soldatului, ci la Charley. Poate că soldatul era nedemn de bunătatea lui, dar se gândea la Charley; pe Charley îl avea înaintea ochilor.

De aceea îl mântuiește Dumnezeu pe păcătos: de dragul lui Isus. Noi nu suntem acceptați pentru că avem ceva bun în noi înșine, ci Dumnezeu ne-a făcut plăcuți (ne-a pus într-o poziție de har și favoare) în Preaiubitul Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăția harului Său (Efeseni 1.6,7).