...din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci (Geneza 2)

 „Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru... Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu“ (Geneza 1.26,27). Astfel, Adam a devenit reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ; Adam a fost creat în puritate și nu a cunoscut păcatul.

Dumnezeu i-a dat grădina Eden ca locuință. Grădina Eden a fost creată special pentru om. În grădina Eden era tot ceea ce omul avea nevoie, ceea ce era bun pentru el, ceea ce corespundea chemării sale. Totul stătea mărturie pentru bunătatea Creatorului său.

Doi pomi din grădina Eden sunt menționați pe nume în Cuvântul lui Dumnezeu: pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului. Primul este o referire la Domnul Isus, sursa vieții. Al doilea este pomul responsabilității. Ascultarea omului va fi testată cu acest pom.

În grădina Eden, Adam se simțea în largul lui. Fructele din Eden erau frumoase de privit și bune de mâncat. El putea bea din râul care curgea din Eden. Dumnezeu Se gândise la toate, a luat toate măsurile necesare.

Adam trebuia să cultive și să păstreze această minunată locuință conform instrucțiunilor explicite ale lui Dumnezeu. Acest lucru a fost posibil pentru el prin supunerea față de Dumnezeu.

Dumnezeu i-a dat lui Adam o singură poruncă: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit“ (Geneza 2.16,17).

Cu siguranță că nu era bine pentru Adam să mănânce din acel pom. Cu siguranță că ar fi fost în detrimentul său și ar fi fost lipsit de binecuvântare, dacă ar fi mâncat din acel pom. Pentru ce alt motiv i-ar fi refuzat Dumnezeu fructul acelui pom?

Nu avea Adam multe motive să aibă încredere în bunătatea lui Dumnezeu, să respecte porunca lui Dumnezeu, să fie ascultător?

„Căci dragostea lui Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele“ (1 Ioan 5.3).