Ursula era mântuită și făcea tot posibilul să-L urmeze pe Mântuitorul. Se
ruga, citea zilnic Biblia și încerca să pună în practică ceea ce citea. În
ciuda acestui fapt, nu putea fi cu adevărat fericită.
În necazul ei, s-a dus la învățătorul de la școala duminicală și i-a
spus:
- Nu mai am nicio speranță. Am încercat totul pentru a fi cu adevărat
fericită. Toată lectura mea din Biblie și tot zelul meu au fost în zadar.
- Crezi că Domnul Isus a murit pe cruce pentru tine?, a întrebat învățătorul,
și că El a purtat păcatele tale?
- Da, desigur, cred, a fost răspunsul.
- Ce ai face dacă Domnul Isus ar fi încă aici pe pământ?, a continuat învățătorul.
- M-aș duce imediat la El și L-aș
ruga să-mi îndepărteze îndoielile și să mă facă cu adevărat fericită.
- Și ce crezi tu - care ar fi răspunsul Lui?
Ursula nu știa cum să răspundă la această întrebare, deși părea să se
gândească foarte mult la ea, așa că învățătorul a repetat:
- Ursula, ce ar răspunde Domnul Isus?
A stat acolo pe gânduri încă o bună bucată de vreme. Apoi o rază de
bucurie i-a apărut pe față și a răspuns:
- El ar spune: Nu te teme... Te voi ajuta!
Și-a dat seama cât de nechibzuită fusese, ignorându-L complet pe Domnul
Isus, fiind preocupată de propriile fapte și îndoindu-se de dragostea Lui.
Ori de câte ori îndoiala amenința să apară din nou în inima ei, își
amintea de întrebarea pe care i-o pusese învățătorul de la școala duminicală. A
învățat să-L aducă pe Domnul Isus în toate grijile ei. Cât de fericită a fost
Ursel când gândurile ei n-au mai fost îndreptate spre ea însăși și spre faptele
ei, ci spre dragostea Domnului Isus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu