O plimbare specială

 

Într-o sâmbătă însorită, părinții lui Timi și ai Anei au decis să exploreze un parc nou împreună cu copiii lor și cu prietenii acestora, Luca și Ema.

„Se spune că acolo este un pârâu, o poiană mare și chiar o pădure mică!”, a spus tata cu entuziasm, în timp ce toată lumea își lua rucsacurile.

Când au ajuns, copiii au rămas uimiți. Parcul era uriaș! Flori multicolore înfloreau de-a lungul potecii, păsările ciripeau în copaci, iar o libelulă plutea deasupra apei pârâului, asemenea unei perle care strălucește în bătaia soarelui.

„Uite!”, a strigat brusc Luca, arătând spre un șir de furnici care cărau cu sârguință firimituri pe o ramură. „Acestea lucrează bine împreună!”

„Și uită-te la copacul acesta!”, a exclamat Ana cu admirație. „Trebuie să fie foarte bătrân – scoarța lui arată ca niște riduri de pe chipul unui copac-bunic înțelept.”

Ema s-a oprit și a ascultat. „Apa susură atât de liniștitor... Sună aproape ca un cântec”, a spus ea în șoaptă.

Copiii și părinții s-au așezat pe o bancă și au privit în jur. Apoi, lui Timi i-a venit o idee:

„Haideți să spunem o rugăciune scurtă și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru această natură minunată.”

Toți au dat din cap în semn de aprobare, iar tata a început:

„Doamne, Îți mulțumim pentru această zi frumoasă și pentru natura minunată din jurul nostru. Fiecare animal, fiecare plantă și fiecare pârâiaș ne amintesc cât de minunată este creația Ta. Ajută-ne să protejăm această lume și să-i vedem toată frumusețea cu ochii larg deschiși. Amin.”

„Amin”, au șoptit toți.

În acel moment, frunzele s-au mișcat ușor de o briză, iar o rază de soare a căzut direct pe locul unde stăteau. Ema a privit gânditoare pajiștea.

„Nu cred că m-am uitat vreodată atât de atent... Este cu adevărat frumos!”

„Da”, a spus Timi, zâmbind. „Dumnezeu ne-a dat un adevărat miracol - trebuie doar să privim.”

Cu un entuziasm reînnoit, copiii au continuat să exploreze parcul, adunând frunze colorate, ascultând susurul apei și minunându-se de fiecare mic gândăcel. Iar în inimile lor știau: minunile lui Dumnezeu erau peste tot – trebuia doar să fie suficient de atenți pentru a le descoperi.