Adresa corectă

   Biblia este ca un oraș mare. Mulți oameni nu doresc să intre în acest oraș, pentru că le este teamă că se rătăcesc. Dar ei se înșeală! În acest „oraș“ se găsesc „alei“ frumoase, late, ca de exemplu Psalmii. Cine nu știe să se roage, se poate opri acolo. Găsim de asemenea „străzile“ Evangheliilor, care conduc la cruce. Cine vrea să pășească și să-și recunoască păcatele, va găsi mântuire veșnică pentru sufletul său și poate să-și continue calea sa bucuros și fără griji.

   Orașul Bibliei numără 66 de alei, străzi și drumuri (cărți). Locuitorii ei nenumărați se numesc versete. Toate îl ajută pe străinul care vizitează orașul. La fiecare etaj al multor case locuiește un verset. Cea mai mare casă se găsește în interiorul orașului și adăpostește 170 de versete. Se află pe aleea Psalmi, Nr. 119.

   Nu uita să bați pe strada Ioan, la Nr. 3, etajul 16. Acolo vei face cunoștință cu primul verset, de a cărui adresă îmi aduc aminte. Îmi place mult.

   Poate la început îți vine greu să găsești strada dorită. Dar poți studia planul orașului așezat la intrarea în oraș (cuprinsul). Ia-ți timp să vizitezi toate versetele, pe care le găsești în aceste istorioare. Dacă te afli la adresa corectă, la numărul corect și cauți etajul corect, îl găsești desigur acasă. Și curând vei avea în acest mare oraș mulți prieteni buni!

Adevărata bogăție

   Un american înstărit îi lăsă nepotului său o Biblie cu următoarea scrisoare:

   „Dragul meu!

   Îți predau Biblia mea – Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu cu valoarea sa de neegalat. Sper și doresc să citești zilnic din ea, căci pe fiecare pagină a acestei cărți poți găsi bogății adevărate, statornice!“

   Tânărul a fost așa de dezamăgit de moștenirea unchiului său, încât a dus-o în magazie împreună cu alte câteva lucruri uzate și o puse neglijent într-un colț. Acolo rămase ani de-a rândul, nebăgată în seamă și nefolosită. Dar apoi când au apărut necazuri și greutăți în viața lui, s-a gândit și la moștenirea unchiului său. Poate Biblia cea veche aduce cumva bani! O aduse din magazie și răsfoi în ea. Între paginile ei găsi o hârtie valoroasă, legalizată oficial, în valoare de mai multe mii de dolari. Dar el găsi și mai mult, mult mai important – el găsi la citirea acestei cărți binecuvântate comoara cea mai mare, pe care o poate obține vreodată vreun om: „bogățiile nepătrunse ale lui Hristos“. El L-a cunoscut pe Domnul Isus ca Mântuitorul și Domnul său personal. Și aceasta a fost desigur și dorința arzătoare a unchiului său înțelept.

Cine are urechi...

   Un om spunea într-o zi unor prieteni de-ai săi:

   - M-am întors la Dumnezeu printr-o muscă.

   - Cum așa? îi zise unul din prieteni.

   Omul povesti:

   - Mă duceam la adunare, nu de alta, dar să ascult cântările. Cînd vestitorul Cuvântului începea să vorbească, îmi astupam urechile cu degetele. Într-o duminică, stând așa în împietrire, o muscă mi se puse pe nas. Am dat-o deoparte și iar mi-am astupat urechile. Ea s-a întors din nou și iar am alungat-o... Dar tocmai atunci, am auzit vorbele: „Cine are urechi, să asculte!“ Așa de tare m-au atins în suflet aceste vorbe, că n-am mai dus degetele la urechi... Și de-atunci, mi s-au deschis și urechile sufletului și m-am întors la Dumnezeu. De aceea am zis că printr-o muscă m-am întors la Dumnezeu.

Raluca nu știa...

   Raluca ședea în sala de așteptare. Mama ei făcea tratament. „Sărmana mamă, oare îi face una din acele injecții îngrozitoare, pentru a încerca să o vindece? Cât de mult trebuie să mai aștept? Numai de nu m-ar fi uitat mama!“

   Atunci, o soră medicală i se adresă copilului pierdut pe gânduri:

   - Să-ți povestesc o istorioară frumoasă?

   - Oh, da, vă rog, soră!

   Raluca era numai ochi și urechi. Sora îi povesti istorioara despre oița pierdută, pe care a găsit-o în final Păstorul cel bun (Evanghelia după Luca, capitolul 15).

   - Știi, Raluca, Păstorul cel bun este Domnul Isus; și oița pierdută ești tu, sunt eu, când trăim departe de Dumnezeu. Dar El ne caută și dorește, ca noi să ne lăsăm găsiți de El.

   - Dar, soră, cum mă poate găsi El pe mine, dacă nu vine niciodată la noi?

   - Gândește-te, și dacă nu-L vedem pe Domnul Isus, El totuși ne vede. El Se uită din cer în jos, El aude ce spunem; și dacă Îl rogi astăzi că ai vrea să devii oița Lui, El va nota numele tău în cartea vieții. Atunci El va fi pentru totdeauna Păstorul tău cel bun.

   Domnul Isus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine.“ (Evanghelia după Ioan, capitolul 10, versetul 14).

Tabloul frumos al băiatului rău

   Învățătorul dorea să vorbească cu părinții lui Radu. El îi aștepta în sufragerie și admira între timp un portret frumos, foarte asemănător lui Radu. „Dacă vezi acest tablou, ai putea spune, că ar fi un înger“, se gândi învățătorul, „numai de-ar fi așa și la școală!“

   Desigur, băiatul a făcut cea mai încântătoare mutră, când a stat în fața pictorului, și acesta a creat tabloul frumos. Dar ce ar spune artistul, dacă ar știi că Radu este leneș, mânios, obraznic și chiar prefăcut?

   Noi toți le arătăm oamenilor o anumită imagine despre noi. Dar Dumnezeu Se uită mult mai adânc în noi. El vede ce faci tu în ascuns, El știe ce gândești când ți se spune să asculți. Dar El te poate și face mai bun, dacă Îl rogi și nu-I ascunzi greșelile.

   „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire“ (1 Ioan 1.8 și 9).