Ionel, Fănică și sinceritatea

   După școală, Victoraș îi întrebă puțin batjocoritor pe gemenii noștri:

   - Să-mi spuneți acum, de ce nu vreți să trișați niciodată? Puteți avea note bune, fără să munciți!

   - !!!

   - Răspundeți odată! Sunteți total încurcați. De altfel nu vă lipsește niciodată curajul.

   - !!! Spune tu, Ionel!

   - Noi... noi nu vrem să trișăm, pentru că.... L-am supăra pe Domnul Isus. El ar ști imediat.

   - Și știi, adăugă Fănică, noi Îl rugăm să ne ajute la școală, iar El face acest lucru, fără ca să trebuiască să copiem de la vecinul. Dacă trișăm, nu îndrăznim să ne mai rugăm. Cum ar putea să-i ajute pe mincinoși?

   - Așa este, întări Ionel; și noi am învățat de puțin timp un verset care spune: „Rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută“ (Proverbe 15.8).

Ionel, Fănică și grijile lor

   Bunicul era bolnav, și mama a trebuit să meargă la el. De aceea tata a trebuit să pregătească cina și să-i pună la culcare pe cei doi băieți. Dar lor le venea tare greu și aproape că izbucneau în plâns.

   - Ascultă, Ionel, mi-e teamă dacă mama nu este aici.

   - Și mie, dar... să ne rugăm așa cum ne-a învățat ea.

   Și cei doi au îngenuncheat în fața patului: „Domne Isuse, binecuvântează pe mama noastră dragă. Fă ca ea să se întoarcă repede acasă. Veghează asupra noastră și dă-ne o noapte bună. Amin!“

   Micuț cititor, Dumnezeu ascultă nu numai rugăciunile adulților, ci și pe acelea ale copiilor mici.

   „Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.“

   Acest verset din Biblie care este valabil și pentru tine, se află în prima epistolă a lui Petru, în capitolul 5, versetul 7.

Ionel și Fănică

   - O, m-am săturat! ne spuse mama gemenilor. – Nu pot pleca nici trei minute din camera copiilor fără să nu fie țipete, ceartă, lovituri și cioburi. Ce i-ar putea schimba pe acești băieți?

   Evanghelia ar putea să-i schimbe.

   Ionel a înțeles că Domnul Isus a venit să caute și să salveze ce era pierdut. El L-a rugat: „Mântuiește-mă și fă bună inima mea așa de rea.“

   Fănică înțelese că Domnul Isus a murit la cruce pentru egoismul și mânia lui. El i-a spus: „Îl necăjesc mereu pe fratele meu, te rog iartă-mă și fă ca totul să fie altfel!“

   Rezultatul îl vedeți aici!

Credincios

   A trecut deja mult timp de când s-a întâmplat următoarea întâmplare în satul nostru, dar ea vorbește sigur și astăzi către inimi și conștiințe.

   Un fierar a angajat un tânăr ca și calfă. Afacerea mergea bine, iar maistrul câștiga bani frumoși. Wilhelm, noua calfă, își cunoștea meseria, iar maistrul său era foarte mulțumit de el. Și lui Wilhelm îi plăcea noul său mediu de lucru. Numai că duminica trebuia să lucreze ca în zilele săptămânii, căci maistrul nu vroia să știe nimic de „mersul la biserică“ și alte lucruri asemănătoare, și pretindea ca munca să nu sufere nicio întrerupere.

   După ce Wilhelm a lucrat trei duminici la rând, s-a dus într-o zi la locuința maistrului și a spus:

   - Domnule maistru, eu nu mai pot rezista mult timp fără Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă trebuie să lucrez în fiecare duminică, sunt în celelalte zile doar un om pe jumătate. Vă rog să-mi dați duminica liber!

   Dar maistrul răspunse:

   - Nu merge, în mod special acum nu, când trebuie să supraveghezi celelalte calfe. Dacă tu primești liber, și ceilalți vor vrea să aibă liber, și fierăria va fi goală.

   -Știți prea bine nu sunt leneș. Dar nu pot trăi fără Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă într-adevăr trebuie să lucrez în continuare și duminica, trebuie să demisionez!

   Maistrul a vrut să-i dea calfei sale un răspuns batjocoritor. Dar când s-a uitat în ochii sinceri ai acestuia, spuse:

   - Din partea mea, du-te la biserică. Dar dacă va fi ceva urgent de lucru, care trebuie terminat în aceeași zi, contez pe tine și duminica!

   Duminica următoare nu a fost în satul nostru nimeni așa de fericit ca Wilhelm. Dar în duminica cealaltă i se spuse:

   - Wilhelm, mâine am nevoie de tine, auzi?

   Și Wilhelm a trebuit să lucreze.

   Când s-a plătit salariul la sfârșitul săptămânii, Wilhelm a primit 42 de mărci. Dar el înapoie 6 mărci și spuse:

   - Nu, domnule maistru, conform înțelegerii, eu primesc pe zi 6 mărci. Sunt șase zile lucrătoare. Dacă lucrez duminica, fac acest lucru numai pentru că ați pretins, dar plată nu primesc pentru aceasta.

   Fierarul se uită lung și mirat la calfa lui. Apoi se întoarse și plecă.

   În următoarea după-masă i se adresă lui Wilhelm:

   - Wilhelm, de acum fierăria rămâne închisă duminica, poate să fie puțină sau multă treabă, iar salariul tău pe săptămână rămâne 42 de mărci!

   Din acea oră nu s-a mai auzit ciocanul în fierărie în ziua Domnului, iar maistrul nu a avut nicio pierdere.