Sosirea punctuală

   Tatăl Carolei stătea pe peron pentru a o aștepta pe fiica lui care a călătorit 12 ore cu trenul. La secundă, exact, trenul se opri. După ce tata o salută pe fiica lui și își exprimă uimirea cu privire la această punctualitate, Carola își aminti: „Unchiul Ianeș s-a rugat ieri: «Doamne, fă Te rog, ca trenurile să nu aibă întârziere, pentru ca nepoata noastră să prindă trenurile de legătură și să se întoarcă cu bine, la timp acasă.» Sosirea mea punctuală este deci o ascultare a rugăciunii.“

Focul!

   Era deja târziu seara. Deodată l-am auzit pe tata coborând cu pași grăbiți pe trepți.

   - La vecinul arde! strigă el. Toți am alergat afară.

   Într-adevăr, un fum gros umplea aerul. Părea că fumul ieșea de la toate ferestrele casei mari de lângă noi.

   Toate luminile din casă erau stinse. Întunericul a fost luminat numai de lumina de atenționare, albastră a mașinii de pompieri care tocmai sosi.

   Unde ardea în casă?

   Erau încă oameni în locuințele lor?

   Se afla poate fiica mică de doi ani a vecinului nostru în pătuțul ei?

   Multe întrebări îngrijorate ne-au cuprins.

   Deodată se auzi zornăind tare. Unul dintre pompierii curajoși a spart geamul unei ferestre și a îndreptat jetul de apă puternic spre locuință. De acolo, din cameră trebuia să vină focul!

   Dumnezeu a dăruit har, ca pompierii să obțină în curând controlul asupra sursei incendiului.

   Ce bucuroși au fost toți, că niciunul dintre locuitorii casei nu a fost atins de foc!

   Dar ce s-a întâmplat cu micuța Ina de doi ani?

   Imediat ce mama ei a observat focul în locuință, a alergat în camera fiicei ei, plină deja cu fum gros, a luat-o pe Ina cu pătuțul ei și a alergat cu ea cât a putut de repede la vecina, pentru a-și aduce acolo copilul în siguranță.

   Drag copil, poate nu a trebuit încă niciodată să fii salvat dintr-o casă incendiată.

   Și totuși, ești într-un pericol foarte mare! Știi de ce? Pentru că din cauza tuturor gândurilor tale rele, a cuvintelor și faptelor tale rele ești pe calea spre locul groaznic, unde „focul nu se stinge“ (Matei 9.44, 46, 48).

   Dar astăzi mai există salvare. Domnul Isus te caută, pentru că te iubește și nu vrea ca să mergi în pierzare. El dorește să îți ierte toate păcatele tale, dacă le recunoști înaintea Lui cu sinceritate.

   Nu vrei să te lași astăzi și tu salvat? Atunci ești în siguranță și poți spune:

„Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii“ (Isaia 38.17) și „Numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea“ (Psalm 4.8).

O zi pierdută

   Aşa cum ştim de la istoricul roman Suetoniu, împăratul Titus, care a cucerit Ierusalimul în anul 70 după Hristos, se străduia să facă în fiecare zi o faptă bună. Odată seara la masă şi-a adus aminte că în acea zi nu a făcut la nimeni niciun bine şi a exclamat mâhnit: „Prieteni, această zi am pierdut-o! (Amici, diem perdidi). Iar Titus a fost un păgân. Cât de mult ar trebui să învăţăm de la el, cei care ne numim creştini!

Prea târziu

Drag prieten,

   Te scoli bucuros din pat dimineaţa? Sau faci ca mulţi alţi copii: când ceasornicul sună sau te trezeşte mama, te întorci repede pe cealaltă parte. După ce mama te înştiinţează energic: „Acum trebuie să te scoli numaidecât, căci este târziu!“, numai atunci te ridici din patul cald. În baie şi la micul dejun mai povesteşti şi timpul trece. Dar acum repede, autobuzul pleacă peste câteva minute! – Dar ce se întâmplă? – Chiar atunci autobuzul ia colţul! Prea târziu! Acum ajungi prea târziu la şcoală! Şi chiar astăzi la prima oră aveai lucrare! – Ţi s-a întâmplat şi ţie aşa ceva?

   A întârzia este supărător! Dar urmările de cele mai multe ori se pot remedia. Dar ştii, prietenul meu, că există un „PREA TÂRZIU!“, care la sfârşit nu se mai poate remedia? – În clipa în care Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, revine, ia la Sine pe toţi care cred în El. Atunci este prea târziu pentru veşnicie! Nimeni nu mai poate veni atunci la Mântuitorul. Atunci tu eşti pentru veşnicie pierdut – departe de Dumnezeu. Dar acum, când citeşti aceste avertismente, nu este încă prea târziu! Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, spune: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile“ (Evrei 3.7-8). „Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2b).

   Vino astăzi la Mântuitorul! Recunoaşte înaintea Lui toate păcatele tale şi crede în promisiunea Bibliei:

   „Dacă ne recunoaştem păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire“ (1 Ioan 1.9).

Anul cel mai bun

   Trei muncitori sezonieri din Italia s-au întâlnit pe drumul din Elveţia spre casă. Tocmai şi-au încheiat sezonul de muncă.

   - Acest an a fost cel mai bun, explică primul. Am fost chelner la hotel Imperial şi am câştigat o sumă frumoasă. Încă un astfel de an şi nu mai trebuie să muncesc ca chelner.

   Şi al doilea a putut relata despre un sezon bun.

   - Şi cum a fost al tău? s-au adresat cei doi către al treilea.

   - Eu am îngrijit la un hotel de un oaspete bolnav, care nu a vrut să stea în spital. Când i-a sosit sfârşitul, s-a tânguit: „Te rog, tinere, spune-mi un cuvânt de mângâiere, un cuvânt de speranţă!“ Am început să transpir; de încurcătură n-am putut spune niciun cuvânt. Atunci mi-am adus aminte că pe fundul valizei mele se mai afla Biblia mamei mele. I-am citit bărbatului câteva versete din ea, pe care mama mea le subliniase. Am ajuns şi la versetul: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.“ Atunci muribundul şi-a ridicat mâinile şi a repetat fiecare cuvânt. Şi deodată a fost ca transformat. Teama sufletului său dispăruse deplin, iar faţa lui strălucea de bucurie. Cu greu a mai putut spune: „Îţi mulţumesc – acum am viaţă veşnică şi merg în cer la Isus.“ De când a avut loc această întâmplare citesc zilnic în Biblie. Astfel L-am găsit şi eu pe Isus ca Mântuitorul meu şi am devenit bucuros şi fericit. De aceea spun şi eu: Acest an a fost cel mai bun pentru mine!