Copaci veterani

   Cât de bătrâni ar putea fi cei doi molizi din imagine? Vârsta lor o putem doar aprecia. Pentru că numai la copacii tăiaţi putem face calculul exact al anilor.

   Ai văzut sau ai auzit vreodată, când este tăiat un copac mare şi cade la pământ? Viaţa lui se sfârşeşte cu zgomot de lemn făcut ţăndări şi cu foşnet puternic de ramuri şi crengi.

   Du-te şi priveşte uriaşul dărâmat. Pe suprafaţa tăiată poţi recunoaşte cu uşurinţă cercurile, care reprezintă anii.

   Câte sunt? Optzeci sau o sută? Sau sunt chiar mai multe cercuri?

   Copacii pot deveni bătrâni, având mai multe sute de ani, unii chiar mai multe mii de ani. Un copac bătrân este un martor viu al timpurilor trecute.

   Cercurile care reprezintă anii unui copac tăiat ar putea povesti multe despre anii în care a crescut. Suprafaţa tăiată a unui trunchi căzut o citim ca pe o carte deschisă despre viaţa copacului. Primăvara se depune un strat de lemn timpuriu, deschis la culoare, cu pori largi, iar vara un strat de lemn închis la culoare, cu pori înguşti. Un cerc deschis şi unul închis la culoare corespund deci unui an de viaţă. Anii secetoşi dau cercuri înguste, iar anii ploioşi cercuri late.

   Unele locuri se mândresc cu teii străvechi ai satului. Unii dintre aceşti copaci veterani au o mie de ani sau chiar mai mult. Mai demult, ei au fost împreună cu fântâna satului punctul central al satului.

   Adevăraţi uriaşi printre copaci sunt copacii mamut din California. Aceşti coniferi, tot timpul verzi, devin înalţi de peste 100 m şi groşi de 12 m. Şi gândeşte-te, copacii mamut pot ajunge la 4000 de ani! Cei mai bătrâni copaci mamut au fost deci pe timpul lui Avraam copăcei mici. Poţi să-ţi imaginezi aceasta?

   Dumnezeul nostru este totuşi un Creator genial. El „a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare“.... (Geneza 2.9). Şi El ne permite nouă, să folosim copacii în scopuri bune. Dar Dumnezeu permite să crească copacii şi pentru că ei îndeplinesc alte sarcini importante.

   Fără copaci, oamenii şi animalele nu ar putea trăi. Copacii (şi desigur şi arbuştii şi plantele) dau oxigenul, de care au nevoie oamenii şi animalele pentru respiraţie, şi ei ajută la înnoirea aerului. De aceea suprafeţele verzi în oraşe se numesc şi „plămânii verzi“.

   Un fag, bătrân de 130 de ani, are aproximativ 100.000 (o sută de mii) de frunze. Aceste multe frunze permit să se evapore zilnic aproximativ 500 litri de apă şi produc oxigenul pentru 25 oameni.

„Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale.“ (Psalm 143.5)

 

Sosirea punctuală

   Tatăl Carolei stătea pe peron pentru a o aștepta pe fiica lui care a călătorit 12 ore cu trenul. La secundă, exact, trenul se opri. După ce tata o salută pe fiica lui și își exprimă uimirea cu privire la această punctualitate, Carola își aminti: „Unchiul Ianeș s-a rugat ieri: «Doamne, fă Te rog, ca trenurile să nu aibă întârziere, pentru ca nepoata noastră să prindă trenurile de legătură și să se întoarcă cu bine, la timp acasă.» Sosirea mea punctuală este deci o ascultare a rugăciunii.“

Focul!

   Era deja târziu seara. Deodată l-am auzit pe tata coborând cu pași grăbiți pe trepți.

   - La vecinul arde! strigă el. Toți am alergat afară.

   Într-adevăr, un fum gros umplea aerul. Părea că fumul ieșea de la toate ferestrele casei mari de lângă noi.

   Toate luminile din casă erau stinse. Întunericul a fost luminat numai de lumina de atenționare, albastră a mașinii de pompieri care tocmai sosi.

   Unde ardea în casă?

   Erau încă oameni în locuințele lor?

   Se afla poate fiica mică de doi ani a vecinului nostru în pătuțul ei?

   Multe întrebări îngrijorate ne-au cuprins.

   Deodată se auzi zornăind tare. Unul dintre pompierii curajoși a spart geamul unei ferestre și a îndreptat jetul de apă puternic spre locuință. De acolo, din cameră trebuia să vină focul!

   Dumnezeu a dăruit har, ca pompierii să obțină în curând controlul asupra sursei incendiului.

   Ce bucuroși au fost toți, că niciunul dintre locuitorii casei nu a fost atins de foc!

   Dar ce s-a întâmplat cu micuța Ina de doi ani?

   Imediat ce mama ei a observat focul în locuință, a alergat în camera fiicei ei, plină deja cu fum gros, a luat-o pe Ina cu pătuțul ei și a alergat cu ea cât a putut de repede la vecina, pentru a-și aduce acolo copilul în siguranță.

   Drag copil, poate nu a trebuit încă niciodată să fii salvat dintr-o casă incendiată.

   Și totuși, ești într-un pericol foarte mare! Știi de ce? Pentru că din cauza tuturor gândurilor tale rele, a cuvintelor și faptelor tale rele ești pe calea spre locul groaznic, unde „focul nu se stinge“ (Matei 9.44, 46, 48).

   Dar astăzi mai există salvare. Domnul Isus te caută, pentru că te iubește și nu vrea ca să mergi în pierzare. El dorește să îți ierte toate păcatele tale, dacă le recunoști înaintea Lui cu sinceritate.

   Nu vrei să te lași astăzi și tu salvat? Atunci ești în siguranță și poți spune:

„Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii“ (Isaia 38.17) și „Numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea“ (Psalm 4.8).

O zi pierdută

   Aşa cum ştim de la istoricul roman Suetoniu, împăratul Titus, care a cucerit Ierusalimul în anul 70 după Hristos, se străduia să facă în fiecare zi o faptă bună. Odată seara la masă şi-a adus aminte că în acea zi nu a făcut la nimeni niciun bine şi a exclamat mâhnit: „Prieteni, această zi am pierdut-o! (Amici, diem perdidi). Iar Titus a fost un păgân. Cât de mult ar trebui să învăţăm de la el, cei care ne numim creştini!

Prea târziu

Drag prieten,

   Te scoli bucuros din pat dimineaţa? Sau faci ca mulţi alţi copii: când ceasornicul sună sau te trezeşte mama, te întorci repede pe cealaltă parte. După ce mama te înştiinţează energic: „Acum trebuie să te scoli numaidecât, căci este târziu!“, numai atunci te ridici din patul cald. În baie şi la micul dejun mai povesteşti şi timpul trece. Dar acum repede, autobuzul pleacă peste câteva minute! – Dar ce se întâmplă? – Chiar atunci autobuzul ia colţul! Prea târziu! Acum ajungi prea târziu la şcoală! Şi chiar astăzi la prima oră aveai lucrare! – Ţi s-a întâmplat şi ţie aşa ceva?

   A întârzia este supărător! Dar urmările de cele mai multe ori se pot remedia. Dar ştii, prietenul meu, că există un „PREA TÂRZIU!“, care la sfârşit nu se mai poate remedia? – În clipa în care Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, revine, ia la Sine pe toţi care cred în El. Atunci este prea târziu pentru veşnicie! Nimeni nu mai poate veni atunci la Mântuitorul. Atunci tu eşti pentru veşnicie pierdut – departe de Dumnezeu. Dar acum, când citeşti aceste avertismente, nu este încă prea târziu! Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, spune: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile“ (Evrei 3.7-8). „Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2b).

   Vino astăzi la Mântuitorul! Recunoaşte înaintea Lui toate păcatele tale şi crede în promisiunea Bibliei:

   „Dacă ne recunoaştem păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire“ (1 Ioan 1.9).