Soarele și floarea-soarelui

   După mâncare, Mihai își rezolvă într-un ritm alert temele și plecă imediat cu prietenii lui Teodor și Robert la joacă. Era o zi frumoasă, caldă de toamnă.

   Toți trei băieții erau într-o clasă și tema principală de discuție era, desigur, eclipsa de soare. Au mers cu bicicletele lor la poiana cea mare pe care se jucau totdeauna. Lângă ea era o pădurice și toate acestea erau pentru băieți un loc de joacă mare, de aventură. Aici găseau tot mereu lucruri noi și animale mici. După-masa trecu ca în zbor. Într-o groapă mică cu apă la marginea poienii au descoperit astăzi broaște și au construit mici diguri, și au observat cum broaștele sar peste ele.

   Deodată, Robert a făcut o altă descoperire:

   - Uitați-vă, aici cresc încă floarea-soarelui! Mihai și Teodor au venit alergând.

   - Floarea-soarelui? întrebă Mihai. Se numesc așa, pentru că arată ca un soare mic?

   - Nu știu, spuse Robert, pentru mine este interesant că se rotesc odată cu soarele. Floarea urmărește soarele de la est la vest, și noaptea se rotește încet iarăși spre est și așteaptă, să zicem așa, răsăritul soarelui.

   Mihai și Teodor se minunară că această floare frumoasă reprezenta întrucâtva soarele mare de pe cer.

   La cină, Mihai povesti întâmplările lui. Tatăl ascultă atent și spuse:

   - Știi, Mihai, floarea-soarelui este o imagine bună pentru un creștin. Ea se rotește totdeauna după soare. Exact așa ar trebui să ne orientăm noi totdeauna după Domnul Isus, atunci Îi place drumul nostru. Putem recunoaște în Biblie voia Sa și să-L rugăm în rugăciune să ne conducă. Domnul Isus vrea să ne conducă cu ochii Săi, adică putem să avem contact strâns cu El și să-L rugăm totdeauna să ne sfătuiască.

   Acum Mihai avea și mai mult la ce să cugete.

Eclipsa de soare

   - Mamă, astăzi am vorbit la școală despre eclipsa de soare care va fi în curând. Este foarte captivant, pentru că atunci în mijlocul zilei se va face întuneric. Păcat că aici nu se va vedea deloc, spuse Mircea entuziasmat, intrând în bucătărie. Mai avea ghiozdanul pe spate și pantofii în picioare.

   Mama lui îl salută bucuroasă:

   - Bună, Mircea, mă bucur că ai avut o zi captivantă la școală. Spală-te pe mâini și du-ți ghiozdanul în cameră, pentru că putem mânca imediat.

   Sora mai mică a lui Mircea, Rebeca, o trase pe mama de fustă.

   - Ce este o eclipsă de soare?

   - Mircea poate să-ți explice imediat la masă.

   După ce au mulțumit pentru mâncare, Mihai începu imediat:

   - Învățătoarea ne-a spus că se poate vedea în America cum luna acoperă soarele. Dar nu total, numai parțial. Asta se numește eclipsă parțială de soare.

   Mama încuviință.

   - Când am fost mică, am observat și eu odată o eclipsă de soare, a fost într-adevăr captivant.

Informație pentru voi:

   O eclipsă totală de soare, când soarele este acoperit total de lună, se poate observa numai pe o suprafață de câteva sute de kilometri.

   La o eclipsă parțială de soare, suprafața, pe care cade umbra pe jumătate a lunii, este mult mai mare.

   Eclipsa parțială de soare din 23 octombrie 2014 se va putea vedea foarte bine de pe malul american al Pacificului, unde evenimentul se va întâmpla după-masa, în timp ce în Estul Americii în acel timp soarele va apune deja. În Estul cel mai îndepărtat al Rusiei se va observa eclipsa în timpul apusului soarelui.

Veverița

   Uneori, câteo veveriță din pădurea apropiată vine sărind în grădina noastră. Dar veverița sprintenă este timidă și dispare curând iarăși.

   În apropiere de capitala Finlandei, Helsinki, există insula Seurasaari, vizitată de mulți excursioniști. Acolo există multe veverițe, iar acestea sunt foarte blânde. Ele aleargă după oameni și se cațără chiar pe umerii lor; ele știu că excursioniștii nu le fac nimic rău, ci le dau de mâncare. Astfel au câștigat încrederea lor. De acest lucru, oamenii se bucură. - Și Dumnezeu Se bucură de copiii oamenilor, dacă se încred în El.

De treizeci de ori...

   John Brice, un mic curier sărac dintr-un oraș din Anglia, cumpărase pentru mama lui bolnavă două lumânări. Pe drumul spre casă a trecut pe lângă o sală mare, luminată, în care tocmai intrau o mulțime de oameni. Din curiozitate se alătură lor. În sală se vestea Evanghelia. Evanghelistul era un misionar, care evanghelizase de mai mult timp în India. De acolo adusese cu el și doi indieni întorși la Dumnezeu, care la sfârșitul vorbirii sale au relatat despre munca misiunii în India și mai ales despre sărăcia mare care domnea în patria lor.

   La finalul orei s-a realizat o colectă pentru lucrarea Domnului Isus în India. Fără să ezite, John puse lumânările lui pe farfurie. Când s-a întors acasă, i-a spus mamei lui:

   - Am fost la o adunare misionară și am dat acolo lumânările; vom primi înapoi cel puțin de treizeci de ori. Misionarul a spus că tot ce dăm pentru Domnul Isus, primim înapoi de treizeci, de șaizeci sau chiar de o sută de ori. Și vreau să-i dăruiesc și iepurele meu.

   Astfel alergă afară la grajd, puse micul său iepure negru într-un coș și îl duse la casa de adunare, unde a doua zi trebuia să se vândă obiectele adunate, iar banii primiți de la vânzarea acelor obiecte urmau să fie folosiți în misiunea din India.

   A doua zi a venit și o doamnă bogată. Când a aflat cum a ajuns acolo iepurele negru, l-a cumpărat.

   În dimineața următoare, mașina ei se opri în fața casei părinților lui John. Deabia văzu John mașina, că și strigă:

   - Uite, mamă, vine deja! Ce bun este Dumnezeu! Ce bun este Dumnezeu!

   Și într-adevăr, doamna coborî și nu aduse numai iepurele negru înapoi, ci încă doi iepuri albi; și pentru mama lui John puse pe masă un coș mare cu alimente, precum și un pachet întreg de lumânări.

   Doamna ținu și mai departe contact cu familia Brice. Privea cu bucurie cum John se ostenea neobosit pentru întreținerea mamei lui bolnave, iar ea se îngriji, ca el să frecventeze o școală și să poată studia mai târziu. La sfârșit, John deveni misionar. Într-o mică pauză în cursul zilei înainte de plecarea lui spre India a istorisit această întâmplare din copilăria lui. Astfel am aflat-o de la el personal.