Viu și lucrător

   Un colportor corean relata:

   Când am ajuns cu cărțile într-o regiune din Kok San, am aflat din nou că Cuvântul lui Dumnezeu este viu.

   Un bătrân, unul dintre cei mai bătrâni bărbați ai acelui loc, și-a cumpărat Evangheliile Matei și Marcu și le-a citit temeinic și cu mare atenție. Pentru început a rămas la atât. Într-o zi, când era afară pe câmp, a izbucnit în casa lui un incendiu, care în câteva minute a transformat în cenușă mica clădire sărăcăcioasă. Bătrânul alergă cât putu de repede în sat, dar sosi prea târziu, ca să poată salva ceva. Una dintre rudele sale, un nepot, care avusese ceva de făcut în sat, a reușit în ultima clipă să pătrundă încă o dată în casă, dar a putut să pună mâna doar pe cele două Evanghelii și să le pună în siguranță. El însuși nu știa ce fel de cărți erau acestea, care îi aparțineau bunicului.

   Prin acest eveniment, locuitorii satului aflară pentru prima dată de existența cărților și au întrebat de ele. După ce agitația cu privire la incendiu a încetat, nepotul s-a uitat mai cu atenție la cărți. El le-a citit cu atenție, la final și-a deschis inima față de vestea cea bună și a devenit un creștin. Trebuia să îndure din partea vecinilor și rudelor batjocură și dușmănie; dar ei s-au obișnuit până la urmă așa, să aibă în sat un creștin; și alții au început să se intereseze de cele două cărți.

   Astăzi există în acel sat peste optzeci de credincioși. Acesta este rodul celor două Evanghelii, care au fost salvate din foc prin acțiunea minunată a lui Dumnezeu. Doar citirea Cuvântului lui Dumnezeu sub îndrumarea personală a Duhului Sfânt a acționat întoarcerea la Dumnezeu a tânărului, căci înainte ca să devină credincios nu întâlnise niciodată pe niciun alt creștin sau chiar predicator sau colportor.

   Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător. El dă viață. Nu poate fi altfel, căci Fiul lui Dumnezeu a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are viața veșnică...“ (Ioan 5.24).

Cristina și mielul ei

Cristina trăia cu părinții ei în munți. Pentru că tatăl ei avea doar un venit mic, ea ajuta în lunile de vară pe un cioban să aibă grijă de oile lui. Pentru că acesta a apreciat foarte mult munca micii fete care îl ajuta, i-a dăruit într-o zi un miel. Ea s-a bucurat mult. Se îngrijea de animal cu toată dragostea.

Când măcelarul din sat a aflat, a întrebat-o pe Cristina dacă vrea să-i vândă lui mielul. Dar Cristina a spus foarte indignată: „Ce, să vă vând mielul meu, ca să-l omorâți? Nu, niciodată!“

În iarnă, tatăl Cristinei s-a îmbolnăvit grav. Pentru că medicamentele costau mulți bani, necazul familiei a devenit mare, astfel încât mamei îi veneau adesea lacrimile. Cristina s-a gândit cum ar putea să-i ajute pe părinții ei. Deodată și-a amintit de oferta măcelarului. Dar gândul la despărțirea de mielul ei drag era de nesuportat. Atunci s-a gândit: „Pe cine iubesc mai mult, pe miel sau pe tatăl meu?“ După lupte lăuntrice grele, i-a oferit măcelarului animalul. Acesta i-a plătit pentru el un preț bun, astfel încât necazul cel mare a trecut. Tatăl s-a însănătoșit și a putut să se îngrijească iarăși de familia lui.

Când a auzit ce jertfă a adus fiica lui pentru el, a fost adânc mișcat, pentru că știa cât de mult ținea Cristina la acest animal. El a chemat-o la el și i-a spus: „Copilul meu drag, tu ai adus din dragoste pentru tatăl tău o jertfă mare. Îți mulțumesc mult! “

Această întâmplare ne amintește că Cineva a dat o jertfă mult mai mare, din dragoste pentru tine și pentru mine. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică“ (Ioan 3.16). Da, Domnul Isus, Fiul iubit al lui Dumnezeu, a trebuit să devină Mielul de jertfă și să moară la crucea de la Golgota, pentru ca noi să fim mântuiți din păcat și din pierzarea veșnică. – I-ai mulțumit lui Dumnezeu pentru această dragoste mare?

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!

2 Corinteni 9.15

Și acum?

„Într-o zi, Domnul Isus a spus: „Lăsați copilașii să vină la Mine.“ A fost simplu să mergi la El, când a trăit pe pământ. Dar acum, El este în cer. Cum mergem la El acum?“

Nicolae

Dragă Nicolae,

Când Isus a spus aceste cuvinte minunate, copiii au vrut să meargă la El. Dar ucenicii i-au alungat. Vezi, nici atunci nu a fost totdeauna ușor să vii la Isus.

Dacă Mântuitorul ar mai trăi astăzi pe pământ, numai copiii și adulții, care ar fi în același loc cu El, ar putea veni la El și vorbi cu El. Iar toți ceilalți? Iar tu... iar eu?

Din fericire, acum este altfel. Isus este în cer. Când ne rugăm, mergem la El. Și încă ceva minunat: El vine, fără să fie văzut, în inima omului care Îl invită.

Așa poate un copil din China, din Australia sau din Mexic să-L aibă pe Isus așa de aproape de sine ca un copil din Canada, din România sau din Elveția.