Domnul Isus spune:
„Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică” (Ioan 4.13,14).
Fluviul Amazon se revarsă pe o lățime atât de mare în Oceanul Atlantic, încât mulți kilometri după vărsarea lui apa nu se amestecă cu apa sărată a mării și este încă bună de băut.
În urmă cu câțiva ani, un vapor a fost surprins de o furtună puternică în călătoria spre America de Sud și a fost grav deteriorat. Chiar și rezervorul de apă al vaporului a fost perforat și apa s-a scurs din el. Zile întregi, bărbații au suferit de sete îngrozitoare, până când în sfârșit au zărit un alt vapor.
Ei au transmis imediat semnalul: „Murim de sete!”
Cât de mirați au fost, când au primit răspunsul:
„Peste tot în jurul vostru este apă de băut, scoateți apă!”
Zile în șir suferiseră inutil!
Poate nici tu nu ai observat că ești înconjurat de un ocean de iubire a lui Dumnezeu. Poate ani de zile ai însetat și ai fi putut să-ți stâmperi setea sufletului tău?
Bine pregătit
Ai auzit despre băiatul din al cărui picnic au fost săturați peste 5.000 de oameni? Cât de mult să fi avut la el? Oh, chiar nu a avut mult! Dar el a fost cu Domnul Isus. Băiatul auzise că Domnul Isus ar fi în apropiere și a vrut să ajungă la El pentru a auzi cuvintele Lui. Dar nu doar așa, în treacăt. Nu, el a vrut să-și ia timp pentru Domnul Isus. De aceea și-a pregătit ceva de mâncare pentru acea zi, cinci pâini și doi pești.
Și după aceea a pornit la drum. El s-a bucurat de ziua cu Domnul Isus.
Domnul Isus vorbea așa de captivant, încât băiatul a uitat de picnic. Când s-a înserat, oamenii erau flămânzi. Dar doar puțini aveau ceva de mâncare la ei. Ce se va întâmpla?
Andrei, un ucenic al Domnului Isus, a știut că băiatul avea un picnic cu el și l-a rugat pe băiat dacă ar putea pune la dispoziția Domnului Isus pâinile sale și peștii. Băiatul a fost de acord, dar nu-și putea imagina la ce ar folosi picnicul său.
Cât de mult s-a mirat când Domnul Isus a mulțumit Dumnezeului Său din cer pentru mâncare și apoi a împărțit pâinea. A rupt pâinea și a dat-o ucenicilor să o împartă. Și pâinea nu s-a împuținat. Fiecare a primit ceva și de asemenea din pești. Băiatul a rămas surprins și la fel toți ceilalți oameni.
Doar pentru că băiatul a vrut să fie în apropierea Domnului Isus și și-a luat timp să asculte cuvintele Lui, Domnul Isus l-a putut folosi pentru a sătura așa de mulți oameni. Nu a trebuit să facă nimic, doar să pună la dispoziția Mântuitorului picnicul său.
Nu este deloc greu să lucrezi pentru Domnul Isus. El dorește ca noi să ne îndeplinim îndatoririle cu credincioșie și El va face ceva bun din acestea. Astfel, fiecare copil poate fi un ajutor în lucrarea lui Dumnezeu.
Fata printre străini
Sărmana fată a fost luată prizonieră de război și despărțită de părinți, a fost dusă departe de casă și adusă într-o țară străină unde nu cunoștea pe nimeni și nu înțelegea bine limba și în plus a fost angajată să lucreze ca sclavă într-o casă nobilă.
A plâns mult fata, s-a închis în camera ei și și-a făcut munca doar cu reticență? Nu, fata nu a acționat așa. Desigur, a fost tristă, dar dimineața se trezea devreme și își făcea munca cu sârguință.
Ea era un copil al lui Dumnezeu și dorea să-i facă lui Dumnezeu bucurie și în țara străină.
Într-o zi, fata a constatat că în casă era un mare necaz. Stăpânul era foarte bolnav. Nimeni nu-l putea ajuta. Nimeni? Ba da, fetița știa că Dumnezeu poate totul și că El poate face minuni prin profeți în patria ei. Dar să-i spună așa ceva stăpânei ei? O va crede sau va fi luată în râs? Gândindu-se la întrebările ei, și-a îndeplinit munca deosebit de bine.
Stăpâna a simțit că acea fată era deosebită. Când fata i-a propus ca soțul ei să meargă la profetul din Israel, stăpâna a crezut cuvintele acesteia. Ea simțea că fata era sinceră și de încredere. Fata trăia cu și pentru Dumnezeu, iar oamenii de acolo, departe de casă, au observat acest lucru. Astfel, ea a putut face un mare serviciu familiei, pentru că stăpânul a călătorit într-adevăr în Israel și a fost vindecat acolo cu ajutorul lui Dumnezeu.
Această mare minune a putut avea loc doar pentru că fata și-a îndeplinit cu fidelitate și conștiinciozitate îndatoririle și astfel a fost o mărturie pentru Dumnezeu.
Un glas în noapte
Samuel, un micuț băiat dădea o mână de ajutor în templu. Părinții săi l-au adus acolo, deoarece doreau ca Samuel să trăiască pentru și cu Dumnezeu. Astfel, băiatul îl ajuta pe Eli, preotul. Eli era deja foarte bătrân și se bucura de multe mici servicii ale lui Samuel.
Samuel trebuia să deschidă dimineața devreme ușile templului. El își făcea munca cu conștiinciozitate. Se trezea devreme în fiecare dimineață și niciodată nu se întorcea în pat pe cealaltă parte și nu-și neglija munca. Eli se putea bizui pe micul său ajutor. Samuel dădea bucuros o mână de ajutor acolo unde era nevoie. Samuel se gândea și la faptul că el făcea munca pentru Dumnezeu. Chiar dacă erau activități așa de mici sau nimeni nu le lua în seamă, Samuel știa că Dumnezeu le vede și îi va răsplăti credincioșia.
Într-o noapte, Samuel și-a auzit strigat numele. S-a ridicat repede din pat și a mers la Eli:
- Iată-mă, căci m-ai chemat. Dar Eli l-a trimis înapoi la culcare spunându-i:
- Nu te-am chemat, fiule. Ciudat, atunci putea dormi liniștit mai departe.
Dar după scurt timp, Samuel a auzit iarăși glasul. Oare să-l fi chemat acum Eli? Băiatul s-a ridicat iarăși și a mers la Eli. Dar Eli l-a trimis înapoi spunându-i aceleași cuvinte ca prima oară.
După aceea glasul l-a strigat pe Samuel pentru a treia oară. Ce a făcut atunci Samuel? I-a fost neplăcut să fie trimis iarăși înapoi de către Eli sau a fost prea leneș să se mai ridice o dată din pat? Nu, Samuel s-a grăbit să meargă iarăși la Eli și i-a spus:
- Iată-mă, căci m-ai chemat.
Eli a înțeles atunci că se întâmpla ceva neobișnuit. Acesta trebuie să fie glasul lui Dumnezeu pe care nu l-au auzit de mult timp și pe care Samuel nu îl cunoștea deloc. De aceea Eli l-a sfătuit pe băiat:
- Du-te de te culcă și, dacă vei mai fi chemat, să spui: Vorbește, Doamne, căci robul tău ascultă.
Aceasta a fost o întâmplare emoționantă pentru micuțul Samuel. Dumnezeu Însuși dorea să-i vorbească? Nu dorea să le vorbească lui Eli sau altor preoți? Nu se poate! Atunci, cu siguranță, Samuel nu a mai putut adormi și a așteptat dacă glasul îl mai cheamă încă o dată.
Și, într-adevăr! Dumnezeu i-a vorbit lui Samuel despre viitorul poporului Israel. De ce tocmai lui Samuel, cu toate că el era așa de tânăr? Pentru că Samuel era ascultător de Dumnezeu și Îi slujea prin muncile lui simple. Dumnezeu răsplătește astfel de lucrări.
