Lucrarea la engleză a lui Timi

 

   - Ce s-a întâmplat? Bunica observă deja de la ușa casei că ceva nu este în regulă. Timi are o față morocănoasă.

   - Mă enervează așa de tare, spune Timi și trece pe lângă bunică intrând în bucătărie.

   - Cine? continuă bunica.

   - Profesorul meu de engleză! strigă Timi.

   - A, acela cu care ești deja pe picior de  război, își amintește bunica.

   - Situația nu se va schimba așa de repede! Timi este mânios.

   El își aruncă ghiozdanul cu putere în colțul cel mai apropiat.

   - Numai să nu-mi dărâmi căsuța, murmură bunica pentru sine și se îndreaptă spre Timi.

   - Nu înțeleg deloc. Timi este într-adevăr rareori așa de abătut ca în această după-masă. Nici mâncarea bună, nici mângâiatul încurajator pe umeri nu ajută, Timi rămâne de neconsolat.

   - Am învățat atât de mult, mai mult ca de obicei. M-am rugat chiar foarte mult pentru lucrarea la engleză și totuși am primit un cinci. Dacă lucrurile vor continua așa, voi avea la engleză o medie foarte mică.

   - Dar o poți echivala cu ușurință cu cea de la matematică, încearcă bunica să-l consoleze. Și ea este puțin dezamăgită, deoarece a exersat mult cu Timi pentru această lucrare de control.

   - De ce admite Dumnezeu așa ceva? spune deodată Timi. Cred că Dumnezeu mi-ar fi putut da cu ușurință un șapte! Nimeni nu ar fi fost dezamăgit de mine! Nici mama, nici tata, nici eu, iar tu... nici măcar n-ai spus nimic. – Timi o privește pe bunica. Și tu ești dezamăgită, nu-i așa?

   - Dezamăgit nu înseamnă imediat dezamăgit. Bunica se așază în fața lui Timi și îi ia mâinile lui în ale ei.

   - Sunt dezamăgită de notă, da, dar nu sunt dezamăgită de tine! Înțelegi la ce mă refer?

   - Cred că da. Timi se uită la ea.

   - Dumnezeu permite uneori o cădere, ca să simțim și să învățăm să depindem în totalitate de El. Aceasta este ceva benefic pentru noi! El urmărește astfel un scop, înțelegi? Dacă la următoarea lucrare la engleză vei avea o notă bună, și sperăm să fie așa, atunci știi foarte bine că Domnul Isus ți-a dăruit nota. – Nu fițuica, nu inteligența ta, nu îngăduința profesorului, ci singur Domnul Isus! Iar această dependență totală, cu siguranță nu ai fi simțit-o sau ai fi simțit-o mai puțin dacă nota la această lucrare ar deveni un șapte.

   - Sună logic. Timi pare puțin încurajat.

   - Așa suntem noi, oamenii. În toate lucrurile. Imaginează-ți țări în care credincioșii poate nu au suficientă mâncare. Ei trăiesc într-o cu totul altă dependență de Dumnezeu decât noi, cărora ne cade mâncarea din frigider.

   - Ce crezi, cum simte dependența un bolnav care suferă dureri chinuitoare? Acela știe că doar UNUL poate să-i aducă alinare. Aici în țara noastră poți lua repede o tabletă. Doar dacă nu este de folos și medicul nu mai știe ce să facă, ne gândim poate să-i prezentăm lui Dumnezeu situația.

   Timi își bagă mâinile în buzunarele pantalonilor.

   - Acest lucru explică și de ce noi, creștinii, dintr-o țară unde există toate mijloacele suntem adeseori foarte departe de Dumnezeu. Pentru că am devenit independenți și gândim că putem să facem totul singuri și nu avem nevoie de Dumnezeu!

   - Da! Așa este! Bunica încuviințează.

 

   - Ce a scris profesorul tău aici?

   Bunica își apropie caietul mai mult de ochi, își așază mai bine ochelarii de citit și își încrețește fruntea. „Scrisul tău a fost cândva mai frumos”, citește într-un sfârșit.

   „La fel”, scrie dedesubtul propoziției cu cerneală albastră.

   Bunica îl privește pe Timi.

   - Ai fost obraznic!

   Dar Timi vede imediat că bunica își ascunde cu greu un zâmbet.

   - Când vei fi așa de inteligent ca profesorul tău, atunci poți să scrii tot așa de neciteț.

   - Bine, spune Timi și râde. Dispoziția lui devine dintr-o dată mai bună. El ia corectorul și șterge comentariul său. Astfel, devine mai fericit.

 

 

Vindecat pentru totdeauna

 

   Un chinez a venit la farmacia unei baze misionare din Henan și a cerut un medicament pentru dureri de stomac. Medicul misionar l-a examinat pe bărbat și apoi l-a întrebat ce medicamente a luat până în acel moment. Nu a fost puțin uimit când a auzit răspunsul chinezului. Un medic chinez i-a spus să ia în fiecare dimineață o jumătate de cană de gresie rasă. Timp de doi ani urmase acest sfat, înghițind nu mai puțin de șaizeci de kilograme de nisip. Dar pentru că nu a observat nicio îmbunătățire, a trebuit să ia crustă de ciment în fiecare zi timp de o jumătate de an. Era oare de mirare că durerile sale de stomac nu se diminuaseră?

   După o scurtă perioadă de timp în care bolnavul a fost tratat și îngrijit competent și cu toată dragostea în baza misionară, starea lui s-a îmbunătățit. Medicul nu a omis să-L scoată în evidență pe marele Doctor, cel mai bun Doctor de care au nevoie atât de urgent toți oamenii. Chinezul a vrut să audă mai multe despre Domnul Isus și a primit un Noul Testament, pe care l-a citit cu sârguință.

   Într-o zi, când și-a luat rămas bun de la baza misionară și i-a mulțumit doctorului misiunii, a spus: „Doctore, mă bucur că am fost bolnav.” – „De ce?”, l-a întrebat doctorul. „O”, a explicat chinezul, „dacă nu aș fi fost bolnav, nu aș fi auzit niciodată vestea bună a acestei cărți.”

 

Salvat de un fulger

 

   Un fermier călărise într-un sat îndepărtat pentru a face o vizită. În drum spre casă a fost surprins de o furtună puternică. Fiind ud leoarcă, bărbatul a decis să nu folosească drumul obișnuit, ci să meargă acasă pe un traseu mai scurt, pe care nu-l cunoștea exact.

   Întunericul s-a lăsat repede. Nicio stea nu strălucea pe cer. Curând întunericul a fost atât de nepătruns, încât călărețul a ratat calea și și-a pierdut orientarea. Privea cu atenție în întuneric, dar nu vedea niciun drum.

   Dintr-o dată, un fulger strălucitor a străbătut întunericul, astfel încât, pentru o clipă, a fost la fel de lumină ca ziua. Dintr-o dată, bărbatul a tras tare de căpăstrul calului, pentru că a văzut căscându-se un abis imediat în fața copitelor calului său. Șocul parcă îi paraliza membrele. Dar după aceea și-a întors animalul, și-a schimbat complet direcția, a găsit drumul și a ajuns acasă nevătămat. – Inima i s-a umplut de o mare recunoștință față de Dumnezeu.

 

   Nu ne amintește acest mic incident de un alt pericol, mult mai rău, în care se află mulți, mulți oameni? Nu sunt mulți, mari și mici, în pericol de a fi înghițiți de un abis întunecat, pentru că nu sunt mântuiți?

   Fără Domnul Isus, noi oamenii din această lume întunecată suntem ca și călărețul care a călărit în întuneric și nu știa amploarea pericolului. Dar o lumină minunată vrea să ne lumineze calea. Această lumină este Domnul Isus. El spune: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12).

 

Sarah

 

Pe data de 24 mai 1962, pilotul Scott Carpenter s-a prăbușit cu avionul său „Aurora 7” în Oceanul Atlantic. Publicul care a putut urmări pe ecran zborul său în jurul pământului era neliniștit. Murise Carpenter? Îl vor putea găsi și salva în caz că supraviețuise prăbușirii?

„Aurora 7” era echipat cu un aparat specializat care putea transmite semnale de alarmă pe mai multe sute de kilometri. Era un produs englezesc și purta numele SARAH (Search and Rescue and Homing): „Căutare și salvare și aducere acasă”.

La scurt timp înainte de prăbușire, avioanele care erau dotate special pentru așa ceva au interceptat acest semnal și astfel locul accidentului a putut fi localizat destul de exact. Mai multe dintre aceste avioane au cercetat marea și curând au descoperit pluta de salvare pe care se afla Carpenter – pilotul era nevătămat!

Cu ajutorul unui elicopter a fost ridicat de acolo și dus la un spital și după un scurt control precaut a putut urca într-un alt avion și zbura acasă.

Viața lui a fost salvată.

 

Care este situația cu viața veșnică despre care Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, vorbește în multe pasaje? – Fiecare om este vinovat înaintea Lui, conform verdictului lui Dumnezeu, și se îndreaptă spre o judecată îngrozitoare. Omul are nevoie de un Mântuitor dacă nu vrea să meargă pentru totdeauna în pierzare.

Știi că și tu ești vinovat înaintea lui Dumnezeu și că ai meritat pedeapsa veșnică? Îți pare rău că ești păcătos? Recunoști starea ta pierdută? Observi că trebuie să fii mântuit - și că ajutorul poate veni doar din exterior, „de sus”? Dacă da, atunci trimite și tu un „semnal de alarmă”! Și atunci nu vor fi necesare avioane pentru a te căuta, salva și aduce acasă. Isus Hristos, Mântuitorul lumii, dragostea descoperită a lui Dumnezeu, este suficient pentru mântuirea ta veșnică. El Și-a dat viața ca preț de răscumpărare și caută și salvează încă - și promite o locuință în Casa cerească a Tatălui.

Nu vrei să te lași mântuit?

El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari. Psalmul 18.16

 

 

Culorile

 

Trandafirii sunt roșii, iarba este verde. De ce? De fapt, plantele nu sunt colorate, ci ele reflectă în mod diferit multă lumină. Această lumină reflectată cade prin ochii tăi pe retina ta. Creierul „vede” după aceea o anumită culoare. Fascinant, nu-i așa? Da, pentru că Dumnezeu ne-a creat așa. Dumnezeu a făcut în prima zi a creației lumina și în a șasea zi a creației ochiul nostru.

Lumina îți arată de asemenea ceva despre Dumnezeu. Biblia spune că „Dumnezeu e lumină și în El nu este întuneric” (1 Ioan 1.5). Lumina ne arată în Biblie că Dumnezeu este întotdeauna bun. El este drept și sfânt. Întunericul ne arată răul care ne desparte pe noi, oamenii, de Dumnezeu. De aceea Isus a venit ca Lumină a lumii. Această Lumină a descoperit păcatele oamenilor. Dar oamenii nu trebuie să rămână în păcatele lor. Isus Hristos a murit pentru aceste păcate ale oamenilor, pentru a face viața lor luminoasă și fericită.