Muncitor cu ziua

 

   Ce faci pentru a afla ora exactă? Sigur, te uiți la ceasul de mână. Dar dacă nu ai un ceas, ce faci? Ei bine, atunci întrebi pe cineva cât este ora sau te uiți la ceasul bisericii sau la un alt ceas.

   Dar ce ai face dacă ai fi singur într-un loc străin, necunoscut, nu ai un ceas la tine, dar ai vrea să știi cât este ceasul?

   Poziția soarelui și întunericul care se lăsa au servit dintotdeauna oamenilor ca un măsurător de timp, ca un ceas. Mai târziu, s-au făcut distincții mai clare cu ajutorul cadranelor solare, al ceasurilor cu apă sau al clepsidrelor.

   Zilierii menționați în cartea Iov erau „angajați” doar pentru o anumită perioadă de timp (o zi!) și își primeau salariul zilnic în fiecare zi.

   Munca zilierilor era o muncă grea. Și putem înțelege foarte bine că acești oameni își doreau foarte mult sfârșitul zilei de muncă. Dar cum știa un zilier că orele de muncă s-au terminat?

   După poziția soarelui și după lungimea umbrei propriului corp, zilierul putea să știe când a sosit sfârșitul zilei de lucru. Când umbra ajungea la o anumită lungime, muncitorul putea să înceteze lucrul. Astfel, putem înțelege foarte bine că acești muncitori (robi) „suspinau după umbră”.

   „Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaș și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua. Cum suspină robul după umbră , cum își așteaptă municitorul plata“ (Iov 7.1,2).

 

Isus Hristos te iubește! Urmează-L!

 

   Ucenicii erau triști. Domnul Isus înviase, dar urma să nu mai rămână mult timp împreună cu ei. Cu câtva timp înainte le spusese să nu fie triști, căci nu-i va lăsa singuri. De asemenea, le-a dat promisiunea minunată: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20).

   S-au strâns încă o dată cu Isus pe un munte, unde El le-a dat o misiune mare: ei trebuiau să spună tuturor oamenilor că trebuie să-L accepte pe Domnul Isus ca Domn al vieților lor. Acesta a fost un moment deosebit pentru acei bărbați.

   Deodată, Domnul lor iubit nu S-a mai văzut, căci S-a înălțat la cer într-un nor. La început au privit uimiți spre cer; apoi au văzut deodată doi bărbați îmbrăcați în haine foarte albe, care le-au spus: „De ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.” Aceasta a fost din nou o mare promisiune pentru ei. Totuși, ucenicii încă nu știau ce vor avea de întâmpinat. Fără această promisiune din partea lui Isus, nu ar fi rezistat în dificultățile mari prin care au trecut, ca să îndeplinească misiunea lor.

Domnul Isus dorește să-ți dea bucurie și pace!

 

   Paul avea trei ani. Văzu stropitoarea pe balcon și se gândi: "Cu siguranță, mama se va bucura, dacă voi uda florile."

   Se strădui să toarne apa în toate vasele cu flori. Dar când mama văzu ce făcuse, rămase înmărmurită: "Ah, ai spălat toată sămânța; acum trebuie să cumpăr alta!"

 

   Ți s-a întâmplat și ție așa ceva? Ai dorit să-i faci cuiva o bucurie, dar totuși a rezultat contrariul!

Cel mai mare dezastru provocat de inundații

 

   Cel mai mare dezastru provocat de inundații din epoca modernă a avut loc în provincia chineză Honan în 1887. Râul Hoangho a ieșit din matcă, provocând moartea a 900.000 de persoane.

   În Biblie citim, de asemenea, despre un mare potop de apă pe care Dumnezeu l-a provocat pentru judecarea omenirii. Nu știm câți oameni au pierit. Dar, în vremea lui Noe, a fost cel mai mare dezastru provocat de inundații din toate timpurile. Tot ce avea viață a fost nimicit. Doar cei 8 oameni cu animalele care se aflau în arcă au supraviețuit! O judecată teribilă!

   Citește Geneza 6 și 7 pentru a afla cum s-a desfășurat catastrofa.

   Niciodată nu vor mai acoperi pământul mase de apă atât de mari și niciodată Dumnezeu nu va mai judeca pământul prin apă.

În Cartea vieții

 

   Într-o dimineață de luni, un șofer credincios care prelua marfă de la gară a certificat primirea unor mărfuri cu numele său. Când a făcut acest lucru, funcționarul de la calea ferată care îi solicitase semnătura a spus:

   - Deci, acum aveți numele într-o carte bună.

   - Numele meu se află într-o carte incomparabil mai valoroasă decât aceasta, a răspuns șoferul.

   - Într-o carte bancară? a întrebat funcționarul.

   - Nu, într-o carte și mai bună!

   - Ce carte ar putea fi aceea? a vrut să știe funcționarul.

   - Numele meu este în Cartea Vieții, a răspuns șoferul.

   - De unde știți aceasta? a întrebat un al doilea șofer care li s-a alăturat. Ați văzut-o personal?

   - Nu. Dar nici nu este necesar. Altcineva a văzut-o și mi-a spus. Și aceasta îmi este de ajuns, pentru că mă pot baza pe El, a fost răspunsul simplu al șoferului.

   Apoi a adăugat: "Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu."

 

   Ai și tu certitudinea că ești un copil al lui Dumnezeu și că numele tău este scris în Cartea vieții?

   Te rugăm să citești Romani 8, versetele 14-17 și Apocalipsa 20, versetele 11-15.