El a umblat cu Dumnezeu (Geneza 5)

 

Ce om era acest Enoh? Într-o perioadă foarte întunecată, în mijlocul unei generații fără Dumnezeu, el a umblat cu Dumnezeu. Ce credință, ce încredere în promisiunile lui Dumnezeu!

Enoh a trăit în total 365 de ani. Oamenii dinainte de potop ajungeau la o vârstă foarte înaintată. De la Adam până la Noe au fost doar 10 generații. Tatăl lui Noe, Lameh, l-a cunoscut chiar pe Adam. Iar Noe a trăit încă 75 de ani cu Avraam. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu a putut fi transmis fidel și curat din cele mai vechi timpuri.

Cu toată credincioșia, Enoh a mărturisit despre Dumnezeu și i-a avertizat pe oamenii din jurul său despre judecata care urma să vină (Iuda 14). Există și în inimile noastre dorința de a umbla cu Dumnezeu? Suntem și noi o mărturie pentru Dumnezeu în mediul nostru, în fața rudelor și a cunoștințelor noastre, a colegilor de școală și de serviciu? Le arătăm și noi harul lui Dumnezeu, dar și judecata care urmează să vină?

Enoh nu a murit. El nu a văzut moartea (Evrei 11.5). El a fost luat de Dumnezeu de pe pământ în cer înainte de potopul cel mare. Astfel, vedem în el și o referire la Biserică, Adunarea Dumnezeului viu. Și ea va fi luată de pe pământ înainte de începerea judecății și va fi dusă în cer, în întâmpinarea Domnului Isus.

Cinstește-ți părinții

 

Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta (Exod 20.12).

Te-ai gândit vreodată la câte lucruri bune fac mama și tata pentru tine? Îți pregătesc mâncarea. Te ajută să te îmbraci. Îți repară mașinuța sau roata de la căruciorul păpușii. Îți citesc povești interesante. Sau te învață să mergi cu bicicleta. Știi de ce fac toate acestea pentru tine? Pentru că ești copilul lor și te iubesc!

Îți iubești și tu părinții și le ești recunoscător pentru toate lucrurile bune pe care ți le-au oferit? Știi cum să le arăți tatălui tău și mamei tale că îi iubești? Făcând ceea ce îți spun ei. Dacă ești deja mai mare și poți să îi ajuți, vei primi și tu câte o mică lucrare. De exemplu, să aduci o sticlă de lapte din frigider sau să pui masa pentru prânz. Sau să strângi jucăriile.

Dacă faci toate acestea cu plăcere, le arăți părinților tăi că îi iubești. Astfel, îi onorezi pe tata și pe mama, așa cum scrie în versetul biblic. Ei se bucură de acest lucru. Și Dumnezeu Se bucură și mai mult.

Maia merge în vizită

 

Maia și familia ei s-au întors din concediu. Dar încă este vacanța de vară. Maia îl întreabă pe fratele ei, Clement:

- Întotdeauna durează atât de mult vacanța de vară?

- Da. Dar vacanța de toamnă, de Crăciun și de Paște nu durează atât de mult. Acele vacanțe sunt mult mai scurte, îi explică fratele ei.

Clement se joacă în vacanță mai mult pe afară cu prietenul său Felix. Câteodată are voie să se joace cu ei și Maia, dar de cele mai multe ori nu. Atunci cei doi trec rapid cu bicicletele lor și Maia rămâne în urma lor.

Tata nu mai are concediu. El trebuie iarăși să meargă la birou. Mama spală ferestrele. Iar Clement este din nou cu Felix cu bicicletele.

- Mă plictisesc, spune Maia. Mama ia o cârpă, o înmoaie în apă și spală geamul.

- Ia-ți creioanele colorate și desenează ceva frumos, spune ea. „Noi două o vom vizita astăzi după-masă pe doamna Craiu. Ea locuiește acum în azilul pentru oameni vârstnici.

Maia desenează și colorează cu mult drag. Culoarea ei preferată este roz. De aceea creionul de culoare roz este scurt, în timp ce creionul de culoare gri este aproape nefolosit. Maia desenează o poiană verde cu flori. Acestea au coloarea roz. Apoi desenează o casă cu acoperiș, două ferestre și o ușă. Perdelele de la ferestre sunt de asemenea roz. Cerul îl colorează albastru, soarele galben și un copac cu trunchi maro și ramuri maro și frunze verzi. Pe ramuri stau păsări roz.

- Ce desen frumos ai făcut!, o laudă mama, doamna Craiu se va bucura.

După-masa, mama și Maia pornesc spre doamna Craiu. Soarele strălucește și cerul este albastru. Câțiva nori albi plutesc prin aer. Maia sare pe de un picior pe altul pe trotuar. În mâna dreaptă ține desenul. Mama a rulat foaia de hârtie și a prins o fontă în jurul ei. (Puteți ghici ce culoare are fonta??)

Când se află în fața casei mari, vopsite în culoare galbenă, Maia o prinde pe mama de mână. Deci aici locuiește doamna Craiu. Mai demult a locuit lângă familia Maiei.

Ușa de la intrare se deschide automat. Mama se îndreaptă spre o doamnă, care șade la un birou.

- Dorim să mergem la doamna Craiu, spune mama. Unde este camera ei?

Doamna răspunde:

- Doamna Craiu locuiește la etajul doi, în camera 29.

- Mulțumim, spune mama și merge cu Maia spre lift. Curând se află în fața camerei cu numărul 29. Deodată, inima Maiei bate cu putere. Ea prinde și mai strâns mâna mamei. Mama îi zâmbește.

- Știi, Maia, Domnul Isus Se bucură de ceea ce facem noi acum. În Biblie scrie că trebuie să vizităm văduvele. Mai știi ce este o văduvă?

Maia dă din cap.

- Este o femeie al cărei soț a murit, spune ea.

- Foarte bine, spune mama. Doamna Craiu este o văduvă. Domnul Isus dorește să ne îngrijim de ea. Și dacă facem ceva ce Îl bucură pe Domnul Isus, atunci nu trebuie să ne temem.

Maia dă din cap și se simte imediat mai curajoasă.

Mama bate la ușă.

- Intră!, strigă o voce tremurândă. Mama deschide ușa.

- Bună ziua, doamna Craiu, spune ea tare. O femeie bătrână, cu părul alb șade într-un fotoliu. Ea privește spre ușă.

- Oh, doamna Vasilescu, ce surpriză îmi faceți... Și ați adus-o și pe micuța dumneavoastră! Doamna Craiu este foarte bucuroasă. Mama o salută și apoi îi dă și Maia mâna.

- Luați loc, doamna Vasilescu. Ce frumos, că ați venit să mă vizitați! Eu stau toată ziua aici, în camera mea. Desigur mă bucur mult de o vizită. Uite, micuțo, acolo în vasul de sticlă sunt bomboane! Ia-ți câteva!

- Mulțumesc, spune Maia și ia o bomboană învelită în hârtie aurie.

- Am desenat ceva pentru dumneavoastră, spune ea și îi dă desenul.

Cu mâinile tremurânde, doamna Craiu desface fonta roz.

- O, ce desen frumos! Tu singură l-ai desenat? Maia dă din cap mândră.

- Îți mulțumesc foarte mult, Maia! O, ce mult mă bucur că ați venit la mine în vizită...

Și astfel, după-masa trece ca în zbor.

Pe drumul spre casă, mama spune:

- Doamna Craiu s-a bucurat atât de mult că am vizitat-o. Să nu o uităm, Maia.

- Ce bine că Domnul Isus a scris despre văduve în Biblie, mamă! Cu siguranță, a știut că ele se bucură atât de mult, când sunt vizitate!

Mama zâmbește.

- Da, cu siguranță, spune ea, cu siguranță, a știut!

Evanghelia după Luca

 

„Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19.10).

A treia dintre cele patru Evanghelii a fost scrisă de Luca. Evanghelia sa este cea mai lungă dintre toate, iar versetul de mai sus poate fi considerat versetul cheie al acestei cărți.

Luca Îl prezintă pe Isus Hristos ca Fiu al Omului. Acesta este un titlu care cuprinde atât nașterea lui Isus, cât și domnia Lui asupra întregului univers. Accentul este pus pe faptul că Isus a fost cu adevărat Om. El nu a fost doar „asemănător omului”, ci a fost Om la fel ca tine și ca mine – și, în același timp, Dumnezeu.

El a experimentat tot ceea ce înseamnă a fi om: nașterea, creșterea, foamea, oboseala, precum și sentimente precum consternarea și frica. Cu o singură excepție, care îi caracterizează de altfel toți oamenii: Isus era fără păcat. El a fost singurul care a dus o viață fără pată și, de aceea, numai El poate salva oamenii pierduți.

Niciodată harul lui Dumnezeu nu a devenit atât de vizibil ca în Isus, Fiul Omului!

Salvatori marini în pericol

 

Era 1 ianuarie 1995, când o furtună puternică făcea ravagii pe Marea Nordului. Vântul era atât de puternic, încât mătura apa cu până la 100 kilometri pe oră. Valurile erau uriașe - unele aveau peste 13 metri înălțime. Apa era rece ca gheața și toată lumea se bucura că se afla acasă la căldură și nu trebuia să iasă afară.

Chiar în timpul acestei furtuni, nava de marfă Linito se afla în primejdie pe mare, era pe cale să se răstoarne. Echipajul navei Linito a lansat rapid prin radio un apel după ajutor. O echipă de salvare din Olanda a pornit în ajutorul navei Linito. Dar furtuna a devenit din ce în ce mai violentă pe drum, astfel încât unul dintre salvatori a căzut peste bord.

În timp ce echipajul navei Linito era salvat de o altă navă, salvatorii olandezi au lansat la rândul lor un apel de urgență prin radio: Un om a căzut peste bord!

Acel mesaj radio a fost recepționat de Asociația germană de căutare și salvare maritimă. Echipajul a pornit imediat la drum. La bordul crucișătorului de salvare Alfried Krupp erau doi salvatori marini, Bernhard Gruben și Theo Fischer. Ei au pornit curajoși în timp ce vântul bătea tot mai tare. În acest timp, colegul lor olandez, care căzuse în apă, a fost salvat de un elicopter. Ca urmare s-au îndreptat spre stația lor.

Dar pe drumul de întoarecere s-a întâmplat ceva groaznic: un val uriaș a lovit nava lui Bernhard Gruben și Theo Fischer. Alfried Krupp s-a răsturnat în marea furtunoasă și s-a rotit 360 de grade.

Catargul s-a rupt, câteva ferestre s-au spart de apă și astfel, apa a pătruns în navă. Salvatorul Teo Fischer a fost aruncat peste bord și împins în marea înghețată. Colegii săi au transmis un semnal de urgență, dar aveau la dispoziție doar o stație radio portabilă cu rază de acțiune redusă.

Mayday, Mayday, Mayday (acesta este un semnal de urgență în limba engleză) au transmis colegii săi. De pe țărm a decolat un elicopter care urma să salveze echipajul navei Alfried Krupp. În curând au găsit nava, care era aruncată încoace și încolo de valuri. Elicopterul a trebuit să se întoarcă, deoarece salvarea nu era posibilă: nava se învârtea în continuu în valuri. Dintr-o dată, un val mare l-a aruncat pe Bernhard Gruben peste bord, în marea agitată a Mării Nordului.

Abia două ore mai târziu, o navă de salvare din Norderney a ajuns la Alfried Krupp și, după o călătorie obositoare de câteva ore, a reușit să remorcheze nava avariată într-un port. Din cei patru marinari ai navei de salvare, doar doi s-au întors. Theo Fischer și Bernhard Gruben și-au pierdut viața în mare, pentru că au vrut să-i ajute pe alții. S-au aventurat de bunăvoie pe marea furtunoasă, deși știau cât de periculoasă era misiunea lor de salvare.

Ceea ce este deosebit la salvatorii marini este faptul că ei vor să-i salveze pe alții din pericole sau accidente. La fel este și cu cel mai mare Salvator: Isus Hristos. El a venit de bunăvoie pe pământ, ca să-Și dea viața acolo pentru alți oameni. Fiecare om are nevoie de salvare pentru păcatele sale. Și tocmai pentru aceasta a murit Isus la cruce. Cine crede în El este salvat. Și după ce Isus Hristos este Salvatorul tău, El te ajută întotdeauna când ești în necaz. Te poți ruga oricând Lui. Aceasta este ca o transmitere radio, pe care Domnul Isus o aude.

 

Salvatorii maritimi

Salvatorii maritimi ai Societății Germane pentru Salvarea Naufragiaților vin întotdeauna în ajutor atunci când oamenii se află în pericol pe mare, se rănesc sau când nava lor se defectează. Indiferent de vreme, salvatorii maritimi ies în larg imediat ce află de o urgență sau de o problemă. Motto-ul lor este: „Noi ieșim în larg când alții intră”. Ce este deosebit de impresionant este faptul că salvatorii maritimi fac toate acestea în mod voluntar și sunt plătiți doar din donații.