„Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii!”

   Într-un far la mare locuia un paznic credincios împreună cu familia sa, care se încredea pe deplin în Domnul Isus.

   Într-o zi au primit vizită.

   - O, ce îngrozitor este să locuieşti aici! explamă oaspetele, când auzi valurile puternice ale mării bătând în stânca pe care era construit farul.

   - Noi nu ne facem griji, răspunse paznicul, stânca este de neclintit. Ea nu se clatină. De asemenea, farul este construit stabil. De mult timp locuim aici, iar înaintea noastră au trăit alţii aici, în acest turn. Niciodată nu ne-a venit gândul că am putea să pierim aici. Numai de ceva suntem îngrijoraţi, şi anume ca ferestrele prin care pătrunde lumina în întuneric noaptea să fie permanent foarte curate, pentru ca vapoarele să găsească în furtună şi valuri calea cea bună.

   Dacă mântuirea noastră este întemeiată pe Hristos, „Stânca veacurilor”, atunci stăm pe o temelie sigură. Nici Dumnezeu, nici Cuvântul Său nu se vor clătina. Dar grija noastră să fie ca ferestrele luminii noastre să fie curate şi clare. Aceasta înseamnă să mergem în credincioşie pe calea noastră în această lume. Doar atunci poate Hristos, Lumina adevărată, să lumineze prin noi în lume.

Oferta lordului Congleton

   Lordul Congleton era un om bogat. Ca creștin dorea să spună tuturor oamenilor despre Salvatorul său, Isus Hristos.

   Pe proprietatea sa locuiau mulți țărani în case mici. Mulți dintre ei îi datorau arenda pentru mai mulți ani.

   Într-o zi, lordul Congleton s-a hotărât să îi scutească pe datornicii săi de arendă. El a făcut de cunoscut următoarele:

   Cine va veni în ziua următoare între orele 10 și 12 dimineața la el, va fi scutit de datorii.

   Mulți oameni au citit înștiințarea. Dar nu au crezut-o.

   S-a făcut ora zece. Apoi ora unsprezece. Și nimeni nu venea la lordul Congleton. În sfârșit, la zece fără douăsprezece a intrat un singur bărbat la proprietar. Lordul Congleton l-a scutit imediat de datoria sa.

   Entuziasmat, bărbatul a vrut să alerge afară și să le spună și altora.

   Dar proprietarul l-a oprit. „Nu, rămâi aici până la ora douăsprezece. Eu am promis scutirea datoriei acelora care cred cuvântul meu. Cadoul este legat de credință. Și el este valabil numai până la ora 12.“

   La ora douăsprezece, țăranul grațiat alergă afară și izbucni: „Este adevărat! Am fost scutit de datorie.“

   Oamenii au vrut să năvălească în casa lordului Congleton, dar ușa era închisă. Era prea târziu.

   Numai un singur om s-a încrezut în promisiunea lordului.

   Domnul Isus promite iertarea păcatelor fiecăruia care Îl acceptă. Nu rata această șansă! Acceptă-L astăzi prin credință pe Isus ca Salvator al tău!

Tocitul și rugăciunea

   Este luni dimineața. Marius trebuie să meargă la școală. El este în clasa a șasea. Tocmai astăzi are lucrare la matematică. Și matematica nu este deloc materia lui preferată. Marius a exersat mult. Totuși îi este teamă.

   Când ajunge la școală, Marius se uită încă o dată peste bilețelul cu lucrurile învățate. Marius începe să transpire, căci mai are timp doar câteva minute.

   Deodată își amintește că de curând l-a vizitat pe prietenul său, Eugen. Acolo, ei s-au rugat înainte de a servi masa. Părinții lui Eugen i-au explicat, că lui Dumnezeu poți să-i spui totul. Poți să-i mulțumești pentru mâncare sau pentru sănătate. Și de asemenea poți să-L rogi să te ajute în greutăți.

   Marius se află acum în fața lucrării la matematică. El se gândește: „De ce să nu-L rog pe Dumnezeu să mă ajute?“ El se roagă în liniște lui Dumnezeu. O rugăciune foarte scurtă! Marius devine mai liniștit. La început rezolvă exercițiile mai ușoare. Apoi ajunge la cele mai grele. Și înaintează surprinzător de bine.

   Cu siguranță, cunoști și tu astfel de situații, când ți-e teamă. Dar poți să te rogi în orice situație lui Dumnezeu. El are întotdeauna timp pentru tine și te ascultă. Dumnezeu Se  bucură, dacă te rogi Lui.

   Dar nu-L trata pe Dumnezeu ca pe un serviciu în caz de incendiu. Nu-L chema doar în situații de necaz! După aceea Dumnezeu să binevoiască să plece și tu să faci ce îți place ție? Nu, Dumnezeu dorește să rămână la tine și să-ți hotărască viața. Roagă-te Lui în fiecare zi! Tot mereu! Întreabă care este voia Lui! Și nu uita să-i mulțumești lui Dumnezeu când El te-a ajutat!

Lingura de cafea de argint

   O fată dintr-o familie cinstită slujea în casa unui medic ca ajutor la bucătărie. Prin zelul şi îndemânarea ei, s-a făcut curând iubită de stăpânii ei şi doamna nu încuia niciun dulap şi nicio ladă faţă de ea. Fata a pus în joc toată mândria ei, ca să menţină permanent în ordine bună toate lucrurile şi în mod deosebit curăţa tacâmurile frumoase până străluceau. Ea era înclinată şi spre înfumurare, şi din cauza aceasta deseori tacâmurile de argint ale doamnei doctor îi atrăgeau privirea. Când a urmat să se căsătorească, într-o zi nu s-a putut împotrivi ispitei de a-şi însuşi o lingură de cafea de argint şi să o pună deoparte. Ştia că stăpâna ei nu a numărat niciodată aceste linguri mici, din care avea câteva duzine. La părăsirea locului de muncă a primit un certificat bun de la stăpânii ei, care o lăudau ca fiind „o fată deosebit de corectă”. Dar ce ciudat! După aceea, lingura de cafea, pe care o luase, nu a dorit să o mai vadă şi nici să o folosească. În continuare a întreţinut relaţii bune cu familia de doctori; şi soţul ei îi datora domnului doctor locul lui de muncă, ca îngrijitor la spitalul orăşenesc. Astfel au trecut vreo zece ani. În oraş a avut loc o evanghelizare, la care a participat regulat şi soţia îngrijitorului, care a rămas adânc impresionată. Conştiinţa ei s-a trezit şi lingura de cafea, care mereu o neliniştea, o apăsa ca o povară. A mers la ora de audienţă a evanghelistului şi i-a mărturisit sincer singurul ei furt. „Ce trebuie să fac?” a întrebat ea. „Să mergi la doamna doctor, să-i mărturiseşti totul şi să o rogi pentru iertare”, i-a spus acesta. „Dar ce va gândi aceasta despre mine?”, se tânguia tânăra femeie. „Ea a fost totdeauna aşa de bună cu mine! Să se fi înşelat aşa de mult cu privire la mine! Nu va mai vrea să aibă a face cu mine.” - „Altfel nu veţi avea linişte”, a replicat evanghelistul. Ea a recunoscut că aşa era şi de aceea s-a hotărât, chiar dacă avea o povară grea pe inimă, să se ducă a doua zi la doamna doctor şi să-i ducă lingura de cafea furată. Totul a decurs mai bine decât se aşteptase. Binevoitoarea doamnă doctor i-a zis: „Marie, se poate întâmpla aşa ceva, şi începând de acum eu te apreciez şi mai mult din cauza sincerităţii tale. Poţi păstra lingura de cafea ca dar din partea mea şi să o foloseşti cu plăcere.” Astfel s-au despărţit în cea mai bună pace. Însă tânăra femeie a trebuit să sufere amar din cauza furtului prin nenumăratele mustrări de conştiinţă. Deja în Proverbele lui Solomon (Proverbe 28.13) citim cuvintele serioase, dar totodată aducătoare de mângâiere: „Cine îşi acoperă fărădelegile nu va prospera, dar cine le mărturiseşte şi le părăseşte va căpăta îndurare.”

Biblia în casă

   Un funcţionar de bancă a călătorit cu nepotul lui spre vestul îndepărtat al Americii de Nord şi amândoi au trebuit într-o seară să înnopteze într-o cabană din bârne singuratică. Locatarul era un bărbat zgârcit la vorbă şi cu maniere grosolane, şi multele topoare, ciocane, puşti şi pistoale de pe pereţi li s-au părut ciudate vizitatorilor. Au presupus că au ajuns într-o peşteră de tâlhari şi s-au hotărât ca atunci când unul doarme, celălalt să vegheze cu revolverul încărcat. Mai întâi a fost rândul nepotului să vegheze. Acesta supraveghea foarte atent prin crăpăturile uşii barăcii pe bărbatul necunoscut. A văzut cum acesta, după ce a servit masa de seară, a luat de pe o grindă o carte groasă, o Biblie veche, a citit atent în ea şi după aceea a îngenuncheat la masa sa pentru rugăciune. Acum, nepotul s-a liniştit pe deplin, a urcat la unchiul său în podul barăcii şi i-a zis: „Putem dormi liniştiţi; omul a citit în Biblie înainte de culcare, el nu ne face nimic.” Era un tăietor de lemne paşnic. În dimineaţa următoare s-au despărţit cordial de el şi l-au răsplătit din belşug pentru ospitalitatea de care au avut parte.

   O cântare veche spune aşa:

Unde nu-i Biblie-n casă,

Ea-i pustie, tristă, ştearsă;

Ușor vrăjmașu-și face loc,

Dar Dumnezeu nu e deloc.

Omule, de-aceea, nu lăsa

Loc celui rău în casa ta;

Chiar ultimul tău ban să-l dai

În casă Biblia s-o ai.