O lecţie din natură

   În timp ce mergeam într-o zi de primăvară frumoasă cu bicicleta peste câmp şi savuram soarele, am învăţat ceva din natură.

   Pe o păşune mare în faţa unei curţi de ţărani erau răspândite peste tot brânduşe galbene, violete – culori proaspete.

   Ce minune că tot mereu după o iarnă rece, reînvie o nouă viaţă! Atunci m-am gândit la viaţa noastră ca oameni. Nu şi-a făcut moartea şi acolo intrarea? Biblia ne spune că prin păcatele noastre s-a creat o prăpastie între Dumnezeu şi noi, creaturile Sale, şi că de aceea trebuia să murim. Moartea noastră este „plata păcatului“ (Romani 6.23).

   Din fericire, Dumnezeu vorbeşte în Cuvântul Său şi despre viaţa nouă.

   Eu m-am gândit la zăpada, care în timpul iernii acoperă întreaga ţară. În Biblie, în primul capitol din Isaia se vorbeşte şi despre zăpadă: „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna“ (versetul 18).

   Nu este aceasta minunat? Dumnezeu, Domnul, vrea să ne ierte păcatele! Aşa înţeleg eu, că noi oamenii putem începe o viaţă nouă, când viaţa noastră veche, păcătoasă va deveni albă ca zăpada. Dacă noi ne recunoaştem şi mergem cu viaţa noastră păcătoasă la Dumnezeu, El va vrea şi va putea să ne facă fericiţi. Această veste bună de la Dumnezeu – Evanghelia – va putea fi răspândită în întreaga lume, pentru că Dumnezeu nu Şi-a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi. De aceea, fiecare care îşi recunoaşte vinovăţia şi crede în Domnul Isus Hristos, va primi viaţă nouă, veşnică.

   Da, în loc de judecată, viaţă veşnică. Mulţumiri fie aduse Domnului Isus Hristos, pentru că El a suferit şi a murit pe cruce. El a fost binevoitor să ducă pedeapsa ca Locţiitor pentru toţi, care ÎL acceptă în credinţă ca Mântuitor al lor.