În trecut mergeam deseori cu trenul de
dimineaţă în oraşul apropiat. Odată stăteam încă la fereastra deschisă, când un
băiat mi-a oferit ziarul de dimineaţă. Băiatul avea o faţă foarte palidă, era
subţirel şi avea ochii mari, trişti. După înfăţişare se vedea că avea griji.
I-am spus:
- Citeşti cu plăcere?
- O, da! a fost răspunsul prompt, în timp ce
se uita de-a lungul trenului pentru a vedea dacă mai vrea cineva să cumpere
ziare. Nu am şovăit, am luat repede Noul Testament şi i l-am oferit cu
rugămintea să-l citească măcar o dată.
Câteva săptămâni mai târziu călătoream
iarăşi cu acelaşi tren. Stăteam din nou la fereastra deschisă şi aşteptam
plecarea. Chiar atunci l-am recunocut pe băiatul cu ziarele. Când l-am privit
mai de aproape, am observat că cu el s-a petrecut o schimbare. El nu se mai
uita aşa de trist cu ochii lui mari, ci avea o culoare mai plăcută la faţă şi
era chiar puţin mai îmbrăcat. Atunci m-a observat şi el. Îndată a venit la mine
şi mi-a strâns mâna.
- M-am gândit des şi m-am uitat mult după
dumneavoastră. Vă sunt aşa de recunoscător! Micuţa carte a dumneavoastră a
făcut totul nou la noi! Prima dată am citit-o eu. Apoi a citit-o şi tatăl meu.
Pe atunci el nu avea un serviciu. După aceea a citit-o şi mama mea. Ce a mai
plâns! Ştiţi – tatăl meu a fost beţiv, dar acum, acum totul este altfel la noi.
Acum merge totul bine.
Trenul s-a pus în mişcare. Tânărul vânzător
de ziare mi-a făcut mult timp semn cu mâna.
A devenit şi la tine totul nou?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu