„Apriluş, apriluş!“

   Desigur, cunoşti obişnuinţa ca să păcăleşti pe alţi oameni de întâi aprilie. Dar te-ai gândit vreodată că pentru reuşita unei păcăleli de întâi aprilie exprimi de regulă o minciună? Minciuna este păcat, şi pe lângă aceasta prin minciună te faci nedemn de încredere. Chiar şi proverbul spune: „Cine a minţit o dată, nu mai este crezut nici când spune adevărul.“

   Călin a trăit adevărul acestui proverb. El telefona în întâi aprilie cu prietenul său Daniel, care locuia într-un alt oraş. Fiecare încerca în discuţie să-l păcălească pe celălalt de întâi aprilie. Dar niciunul dintre ei nu reuşea. Deodată, Călin spuse prietenului său: „Dacă vii să ne vizitezi săptămâna viitoare, trebuie să ne uităm neapărat la cel mai mare elefant al lumii. Are 34 metri înălţime şi are colţi enorm de mari.“ – „Apriluş, apriluş!“ strigă Daniel. El nu vroia să se lase păcălit. „Dar, într-adevăr“, afirmă solemn Călin, „acesta nu-i un apriluş.“ Dar Daniel nu putea fi convins. După aşa multe încercări de a-l păcăli pe celălalt, nu mai credea acum niciun cuvânt. Şi până la urmă nici nu există animale aşa de mari.

   O săptămână mai târziu, Daniel vizită cu părinţii săi pe Călin. Acesta dori să-i arate prietenului său cel mai mare elefant. Chiar dacă Daniel nu credea aşa ceva, plecă împreună cu Călin. Curând văzu clădirea uriaşă, care era construită asemenea unui elefant. El observă trompa, colţii şi ochii. Acum ştia la ce s-a referit Călin la telefon şi el înţelese de asemenea că nici nu a fost vorba de un elefant adevărat. Acum îi părea rău că nu s-a încrezut în Călin.

   Dar pentru Călin a fost o mare învăţătură. El a recunoscut cât de uşor te poţi face de necrezut la cel mai bun prieten – şi printr-o păcăleală de întâi aprilie.

   Să-L rugăm pe Domnul Isus zilnic în rugăciune, ca să ne ajute să spunem tot timpul adevărul.

„Nu vă minţiţi unii pe alţii.“

(Coloseni 3.9)