- De ce vrea Domnul Isus să-i dăm inima
noastră? îl întrebă Pavel pe tatăl său.
Fără să răspundă la întrebarea fiului său,
tatăl îi spuse:
- Pavele, adu-mi te rog puşculiţa ta!
Pavel a primit nu de mult o puşculiţă frumoasă
sub formă de purceluş. Era din porţelan alb, cu floricele colorate. El a luat
purceluşul încă gol şi l-a dat tatălui. Acesta a dispărut în camera lui de
lucru.
După o clipă s-a întors iarăşi şi i-a dat
fiului puşculiţa. Pavel a dus puşculiţa la ureche şi a scuturat-o. Cu adevărat,
se auzea zăngănind! Pavel spuse bucuros:
- Am ştiut că vei pune ceva înăuntru!
Mulţumesc frumos, tată!
- Vezi, băiatul meu, spuse tatăl, aşa face
şi Domnul Isus. Când El te roagă: „Fiule, dă-mi inima ta!“, atunci El vrea să o
umple. Noi suntem săraci, inima noastră este goală înaintea lui Dumnezeu. Dar
Domnul Isus vrea să ne facă nespus de bogaţi, în timp ce umple inima noastră cu
pace, bucurie şi fericire veşnică. Eu ţi-am pus numai un bănuţ, dar Domnul Isus
vrea să ne umple inima cu bogăţii veşnice.
Pavel a dăruit inima sa Mântuitorului şi a
devenit un copil al lui Dumnezeu. – Ai făcut şi tu deja acest lucru?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu