Eu sunt acum pregătit

   Căpitanul se îndrepta încet spre port. Vaporul său trebuia să pornească curând pe mare. Era deosebit de rece. În faţa unui restaurant stătea un băieţel îmbrăcat sărăcăcios. Căpitanul îşi puse mâna pe umărul băieţelului şi îl întrebă:

   - Ce faci aici, micuţule?

   Băiatul răspunse cu o privire tristă:

   - Mă uit la lucrurile bune care există acolo înăuntru de mâncat.

   Căpitanul răspunse:

   - Mai este o jumătate de oră până la pornirea vaporului. Dacă ai fi îmbrăcat bine, dacă ai avea o faţă curată şi părul ordonat, te-aş lua în restaurant cu mine şi ţi-aş da ceva de mâncare.

   Cuvintele binevoitoare ale căpitanului i-au adus băiatului lacrimi în ochi. Şi-a trecut cu mâna peste păr şi a spus:

   - Eu sunt acum pregătit.

   Şi căpitanul răspunse:

   - Excelent! Vino cu mine în restaurant, vreau să-ţi dau de mâncare.

   În timp ce micuţul savura mâncarea, căpitanul îl întrebă:

   - Unde este mama ta?

   - Mami a murit când eram de patru ani.

   - Unde este tatăl tău?

   - De la moartea mamei nu l-am mai văzut pe tata niciodată.

   - Cine se îngrijeşte de tine? întrebă căpitanul mai departe.

   Băiatul răspunse:

   - Când mami a fost bolnavă, mi-a spus că Isus Se va îngriji de mine; ea m-a învăţat să mă rog lui Isus şi să-L iubesc.

   Căpitanul spuse:

   - Dacă ai fi îmbrăcat bine, dacă ai avea o faţă curată, te-aş lua cu mine pe vapor şi ai putea să-mi slujeşti.

   Băiatul se uită la căpitan şi spuse:

   - Domnule căpitan, eu sunt acum pregătit.

   Căpitanul îşi puse braţele în jurul micuţului şi spuse:

   - Vino cu mine, de acum îmi aparţii.

   Pe vapor, căpitanul îl prezentă pe băiat şi le spuse marinarilor:

   - El este micul meu servitor, numele lui este „Acum pregătit“. El este tot timpul pregătit, de aceea să nu-i daţi un alt nume decât „Acum pregătit“.

   Băiatul primi haine noi şi îşi executa cu credincioşie lucrarea. Ofiţerul îl îndrăgi foarte mult. La scurt timp totuşi, băiatul se îmbolnăvi, iar medicul vaporului îi spuse căitanului după câteva zile:

   - Am făcut tot ce am putut. Băiatul este foarte bolnav şi nu se va mai însănătoşi.

   Ofiţerul îl imploră pe medic:

   - Salvaţi-l, nu pot să-l pierd...

   Starea copilului se înrăutăţi totuşi văzând cu ochii. La scurt timp înainte de moartea lui, „Acum pregătit“ ceru să fie chemat căpitanul. El îl iubea foarte mult, iar cu glas slab spuse:

   - Domnule căpitan, te iubesc aşa de mult, ai fost aşa de bun cu mine... dar ştii, acum merg la Isus. Nu vrei să-i dai Lui inima ta, ca să ne revedem în cer? Isus te iubeşte, nu vrei să te laşi mântuit de El şi să devii creştin?

   Căpitanul a fost adânc mişcat şi răspunse cu glas tremurând:

   - Da, şi eu m-am gândit la aceasta; curând mă voi ocupa cu acest lucru.

   - Dar când? întrebă băiatul. Când vei fi pregătit să-ţi predai inima Domnului Isus?

   - Da... prea mult nu vreau să mai aştept.

   - Oh, domnule căpitan, lasă-te salvat de Isus. Când vei fi pregătit?

   Lacrimi îi curgeau pe obraji. Atunci ofiţerul îngenunche şi se rugă:

   - Eu sunt acum pregătit, acum pregătit...

   Şi acolo, pe genunchi, ofiţerul şi-a predat inima şi viaţa Domnului Isus.

   Cititorule, eşti şi tu acum pregătit?