Inima genţianei

   Când eram mic, îmi petreceam vacanţele adesea la munte. Ce frumos era să te plimbi pe poienile acoperite de flori! Adesea culegeam un buchet splendid de genţiene albastre. În anumite locuri se formau adevărate covoare.

   Într-o zi a venit deodată un vânt puternic. Nori întunecoşi au învăluit vârfurile munţilor. Tunete îndepărtate mă făceau să fiu atent. Am uitat de genţienele mele şi am alergat cât am putut înspre sat. Tocmai când primele picături mari de ploaie au căzut, am ajuns la unchiul meu.

   - Păcat, i-am spus, toate aceste flori mici se vor uda acum şi se vor strica!

   - Aşază-te, îmi spuse el, şi ascultă-mă bine: Partea cea mai importantă a florii este inima. Acolo se formează sămânţa. Dar o singură picătură de ploaie poate să o distrugă. Pentru a împiedica acest pericol, Creatorul le-a dat multor flori căpşoare care se pot apleca; petalele clopoţelului de exemplu îi servesc ca umbrelă.

   Omul, această fiinţă mare şi puternică, se adăposteşte când este furtună. Dar ce fac gingaşele genţiene? Când este vreme frumoasă îşi desfac petalele ca razele soarelui să pătrundă în ele. Dar imediat ce nu mai simt alintarea aceasta caldă, tremură de frig; şi pentru că nu pot sări în alt loc, se închid pur şi simplu. Atunci inima lor mică rămâne uscată şi în cea mai puternică ploaie. Când cerul se luminează, poţi să mergi afară şi să vezi.
 
Gențiene în razele soarelui

...și în ploaie

   O oră mai târziu mă aflam deja în drum spre genţiene. Eram curios să văd ce se întâmplase cu genţienele. Şi iată, ca şi când s-ar fi înţeles s-au deschis una după alta!

   Câteva zile după aceea am putut constata că ploaia nu le făcuse într-adevăr nimic rău; din ele au căzut multe seminţe mici, care au devenit la rândul lor alte plante puternice.

   Drag micuţ cititor, poate că ţi-ai predat inima Domnului Isus şi acum doreşti ca El să o cureţe, să o transforme şi să o folosească pentru a răspândi sămânţa bună a Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci urmează sfatul lui Solomon: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice.“ Închide-o imediat în faţa ploii şi a ceţii păcatului! Învaţă deja de acum să te abaţi de la rău şi să fugi de ispită. Dumnezeu va lucra în inima ta.

   Curând vei avea marea bucurie să conduci un coleg, căruia poate i-ai dat o Evanghelie, la Domnul Isus. Nu te vei asemăna atunci cu genţiana, care răspândeşte în jurul său semințe de viaţă până departe?

   Nu uita niciodată că floarea face două lucruri: ea îşi închide inima cu grijă când este umezeală, dar o deschide la soare. Domnul Isus este „Lumina lumii“. Dumnezeu este numit în Biblie: „Soarele dreptăţii“. De fiecare dată când te rogi şi citeşti Biblia, îţi deschizi inima Sorelui dumnezeiesc şi te așezi în razele lui binefăcătoare.