Ochelarii pierduţi

   Era o zi de vară minunată. Pe plajă domnea multă agitaţie. Nisipul era fierbinte, dar valurile reci al Mării Nordului aduceau răcoare şi înviorare.

   Radu se juca cu fratele său şi cu câţiva prieteni în locul unde se izbeau valurile de mal. Cât de frumos era să te arunci în faţa valurilor care veneau şi să le laşi să se rostogolească peste tine!

   Din păcate, la acest joc cu valurile, Radu trebuia să poarte ochelarii, pentru că fără ei nu putea vedea suficient de bine.

   Iarăşi se rostologi un val mare, în faţa căruia Radu se aşeză. Valul trecu peste el, şi când trecu, ochelarii lui dispărură. Acest lucru era rău! Pentru el însemna sfârşitul vacanţei dacă nu îşi regăsea ochelarii. Ar trebui să plece imediat acasă cu părinţii lui, pentru că lentilele speciale erau cunoscute doar de opticianul care a confecţionat ochelarii. Ce era de făcut? Toţi au auzit despre pierdere şi mulţi ajutau căutând, pipăind atenţi cu mâinile şi picioarele suprafaţa de nisip sub apă. Dar nu era o acţiune lipsită de speranţă? Încotro au purtat valurile ochelarii?

   Au căutat câteva ore – fără succes.

   Părinţii lui Radu au devenit deja neliniştiţi, pentru că băieţii nu au apărut la cină. Soarele apusese deja ca o minge roşie de foc, când au ajuns ei în sfârşit acasă. Erau obosiţi şi descurajaţi. Şi părinţii erau trişti de pierderea ochelarilor scumpi.

   - Radu, te-ai rugat? întrebă tatăl. Doamnul Isus poate totul, El poate să-ţi dea înapoi ochelarii. Da, Radu se rugase în timpul căutatului, pentru că de câţiva ani aparţinea Domnului Isus şi ştia că El poate totul.

   După cină, tatăl spuse:

   - Să citim despre modul în care marele Dumnezeu a scos la suprafaţă o secure care a căzut în apă.

   El luă Biblia şi citi:

   „Şi pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: «Ah! domnul meu, era împrumutat!» Omul lui Dumnezeu a zis: «Unde a căzut?» Şi i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, şi fierul de la secure a plutit pe apă. Apoi a zis: «Ridică-l!» Şi a întins mâna şi l-a luat“ (2 Împăraţi 6.5-7).

   În încheiere, tatăl s-a rugat cu seriozitate, ca Domnul Isus să readucă şi ochelarii pierduţi dacă este voia Lui.

   În dimineaţa următoare veni un cunoscut şi le spuse că soţia lui a vrut să cumpere ceva de la chioşcul de pe plajă în seara zilei precedente şi că acolo erau expuşi trei ochelari care au fost găsiţi. Imediat, Radu şi fratele său porniră într-acolo, şi într-adevăr, ochelarii lui Radu era acolo. Se găsiseră la aproximativ 150 m. depărtare la vest de locul unde au fost pierduţi. Nu a fost aceasta o minune mare? Toţi au mulţumit Domnului Isus, că El le-a ascultat rugăciunea.

   Cât de bine este, copii, că ne putem ruga pentru orice!

   Ştiţi ce Îl bucură în mod deosebit pe Mântuitorul? Când ne rugăm cu seriozitate, ca El să ne ierte toate păcatele noastre.

   Şi tu ai făcut deja multe lucruri rele, care în ochii lui Dumnezeu sunt păcat. Tu poţi recunoaşte în faţa Domnului Isus tot răul pe care l-ai făcut. Atunci vei afla că El a murit şi pentru tine şi El îţi iartă păcatele. El a spus: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară“ (Ioan 6.37). Atunci vei fi bucuros şi fericit. Ca Radu, Îl poţi ruga în toate situaţiile vieţii pe Domnul Isus să te ajute.