„Cuvântul Tău este o
candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea” (Psalm 119.105).
Munca şi învăţătura sunt lucruri importante,
dar nu sunt lucrurile cele mai de folos. Ce folos, dacă un om ştie şi cunoaşte
multe, dar nu este călăuzit pe drumul cel bun? Despre un astfel de om, o vorbă
bătrânească spune: „Brânză bună în burduf de câine.“ Aceasta înseamnă că ce
ştie e frumos şi de preţ, dar viaţa lui nu face nici doi bani. Să fim şi noi
aşa? Să ne ferească Dumnezeu! De aceea trebuie să luăm aminte nu numai la
învăţătura noastră, ci şi la felul în care ducem viaţa. Şi pentru a fi feriţi
de căi greşite, trebuie să ne lăsăm călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu, de Biblie.
Iată de ce vrem să vă întrebăm acum: Ce citeşti?
În sufletul tău tânăr se pot strecura multe
învăţături otrăvitoare din cititul cărţilor rele. Spune-mi ce citeşti, şi-ţi
voi spune cine eşti. În lume sunt o mulţime de cărţi cu poveşti urâte şi rele. Dacă
le citeşti, înseamnă că îţi hrăneşti sufletul cu o hrană greţoasă şi rea.
Fereşte sufletul tău de o astfel de hrană şi dă-i mâncarea gustoasă, miezoasă
şi plină de bunătate a Cuvântului lui Dumnezeu. „Ce dulci sunt cuvintele Tale
pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea“ (Psalm 119.103).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu