Privind la Isus

   Câţiva ţărani tineri au făcut un pariu, cine poate ara cel mai bine, adică cine va putea trage cele mai drepte brazde; dar cei mai mulţi dintre ei au tras brazde foarte strâmbe.

   După ce a fost terminată munca, arbitrul concursului a spus:

   - Tinere, încotro te-ai uitat în timp ce ai arat?

   - Mi-am ţinut privirea aţintită la mânerul plugului şi am avut de grijă cum să ţin cuţitul plugului.

   - Desigur, spuse arbitrul concursului, de aceea este şi arătura o dată înainte, odată înapoi, iar brazdele sunt toate strâmbe.

   - Şi încotro te-ai uitat tu? a continuat el îndreptându-se spre următorul lucrător.

   Acesta a spus:

   - Eu am fost atent la brazde, m-am gândit că astfel vor ieşi drepte.

   - Dar nu ai reuşit, căci brazdele sunt oricum vrei, dar nu drepte.

   Apoi a spus spre următorul plugar:

   - La ce ţi-ai aţintit tu privirea?

   - Eu m-am uitat printre cei doi cai spre un copac care stătea înaintea mea tocmai la capătul ogorului.

   Numai acest om a mers drept, pentru că a avut o ţintă stabilă înaintea ochilor. Aceasta ne ajută să înţelegem înţelepciunea cuvintelor: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12.2) şi un alt loc în Filipeni 3.13-14: „Dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”

   Aleargă înainte, dar poţi face aceasta numai aţintindu-ţi ochii spre Cel care este tot timpul Acelaşi.